POLITIC

Forţele politice pro-europene flirtează cu ideea unionistă, dar evită să şi-o asume în întregime

post-img

Deşi forţele politice asociate cu UE, care pot accede în Parlament după alegerile de la sfârşitul anului curent, flirtează cu ideea unionistă, acestea refuză să şi-o asume în întregime din raţionamente electorale, scrie politologul Dionis Cenuşă într-un articol de analiză pentru Agenţia IPN.

Politologul consideră că Maia Sandu este practic unicul lider politic popular, care deşi se pronunţă cu regularitate în favoarea unionismului, preferă să-l ţină separat de agenda politică a partidului său - PAS.

Alte forţe politice cu viziuni unioniste clare, dar care dispun de o bază electorală inferioară, tind să compare unionismul cu re-integrarea europeană a Moldovei şi revenirea la spaţiul valoric european, subliniază Dionis Cenuşă.

Potrivit lui, există cel puţin trei abordări faţă de ideea unionistă.

Prima abordare, explică politologul, este cea istorico-reparatorie şi se axează pe refacerea justiţiei istorice faţă de unitatea teritoriilor româneşti, distrusă de actorii geopolitici mai puternici în sec. XX. În acest sens, statalitatea Moldovei constituie o variabilă temporară, ce îşi va pierde relavanţa după reunificarea cu România.

A doua abordare, denumită de Dionis Cenuşă drept „pragmatică”, se referă la faptul că unirea cu România este o necesitate obiectivă şi urgentă, determinată de incapacitatea inerentă a clasei politice moldoveneşti de a guverna ţara în mod eficace şi în folosul interesului public.

Ce-a dea treia abordare examinată de politolog este considerată una „precaută”. Aceasta nu neagă esenţa unionismului şi recunoaşte argumentele istorice, dar este reticentă faţă de idee, deoarece anticipează o serie de riscuri, ignorate de primele două abordări, comentează politologul.

Preocuparea principală în cazul abordării precaute ţine de caracterul exploziv pe care proiectul unionist îl poate avea pentru stabilitatea internă a Moldovei şi a regiunii.

Dionis Cenuşă consideră că, pe intern, pot fi compromise grav relaţiile Chişinăului cu regiunile populate de minorităţi rusolingve şi chiar noi mişcări de separatism pot deveni inevitabile. Iar, pe extern, vor fi deteriorate relaţiile bilaterale dintre România şi Ucraina.

Tentativa de reunificare cu România poate fi la fel folosită de Rusia pentru a justifica o eventuală dezgheţare a conflictului transnistrean, concluzionează politologul.