POLITIC

Experţi: Reintegrarea Republicii Moldova, valabilă doar în urma conjuncturii politice favorabile

post-img

Negocierile privind soluţionarea diferendului transnistrean nu trebuie să constituie un scop în sine prin care autorităţile Republicii Moldova să fie ademenite spre o nouă „istorie de succes” în reglementarea conflictelor îngheţate pentru că scopul central a politici de reintegrare este consolidarea spaţiului constituţional al ţării, imposibil de atins fără retragerea necondiţionată a trupelor străine ruseşti.

Orice negocieri purtate în formatul acceptat de mediatori trebuie să servească obiectiv scopului reintegrării Republicii Moldova, şi nu dislocării sau „cantonizării” teritoriale după reţete incompatibile cu caracterul unitar şi suveran al statului, construind rezilienţă, după cum recomandă, în mod repetat, statelor membre şi asociate Uniunea Europeană, şi nu slăbiciune sau ambiguităţi de statut.

Democratizarea şi dezvoltarea economică sunt importante, ca instrumente de facilitare a colaborării între părţi, dar ele în sine nu pot ajuta politicilor de reintegrare dacă mediatorii şi observatorii procesului de negocieri vor evita subiecte „hard” în procesul de reglementare, cum sunt: evacuarea trupelor ruseşti, schimbarea misiunii de pacificare, încălcările frecvente ale regimului zonei de securitate, folosirea instrumentelor de reprimare contra cetăţenilor Republicii Moldova care locuiesc în stânga Nistrului de către organele de securitate ale regimului separatist.

Acestea au fost câteva mesaje cheie în cadrul conferinţei organizate de IDIS „Viitorul”, la 6 iunie 2018, la Summit Events, „Evoluţiile şi provocările securităţii regionale: viziunile Republica Moldova şi Ucraina”.

Roman Boţan, membru al Comisiei parlamentare pentru securitate naţională, securitate şi ordine publică, susţine că politica de reintegrare a ţării bate pasul pe loc; guvernul resimte lipsa unei politici unitare de rezolvare a conflictului secesionist, iar organul legislativ nu este consultat de Guvern pe subiectele discutate în cadrul negocierilor. „E nevoie de un sistem democratic unde instituţiile statului ar putea colabora în definirea poziţiei comune,” a menţionat Boţan.

Igor Munteanu, directorul IDIS „Viitorul”, a dezvoltat conceptul „teritoriului ocupat” în dreptul internaţional şi implicaţiile adoptării acestui termin de către Curtea Constituţională a Republicii Moldova asupra politicilor statului, explicând că deciziile curţii sunt obligatorii, ele trebuie să fie călăuzitoare pentru politicile statului, inclusiv pentru acele decizii al guvernului care trasează linii de conduită în negocieri. Vorbitorul a regretat faptul că sub presiunea unei conjuncturi politice, unii decidenţi hotărăsc ad hoc asupra unor subiecte care nu sunt suficient de clar analizate, care produc prin efectele lor situaţii de înrăutăţire a poziţiilor statului în raport cu alţi actori ai acestui conflict, inclusiv în raport cu sponsorii reali ai conflictului. Acesta s-a referit la livrările de gaze naturale ca instrumente de subsidiere a regimului, la achiziţiile de proprietăţi industriale contra datoriilor, implicând oligarhi ruşi sau transnistreni, care-au contribuit esenţial la colectarea datoriilor exorbitante de 6,4 mlrd $ (fără penalităţi) ale companiei mixte Moldova-gaz. Autorităţile statului se preocupă puţin în acest moment de securitatea cetăţenilor săi, afectaţi de ameninţări hibride, dar şi convenţionale prin păstrarea intactă a surselor de conflict militar şi subversiv transnistrean.

George Balan, consilier principal de stat al Prim-Ministrului în domeniul reintegrării, a menţionat că orice discuţii privind negocierile politice sunt inutile până când nu vor fi retrase definitiv toate efectivele militare străine. „Este de neimaginat să oferim recunoaşterea unor formate politice în prezenţa acestor factori de inhibiţie şi ameninţare. Chişinăul nu trebuie să renunţe la negocieri, dar trebuie să ne asigurăm că cetăţenii Republicii Moldova nu sunt lezaţi în drepturile lor, indiferent de care parte a Nistrului se găsesc. În 2017, Republica Moldova a început de facto să controleze frontiera de est a ţării cu Ucraina, dar sunt şi alte căi de extindere a spaţiilor comune constituţionale asupra regiunii din stânga Nistrului”.

Alin Gvidiani, şef-adjunct al Biroului politici de reintegrare, şef secţie analiză şi planificare susţine că autorităţile Republicii Moldova întreprind măsurile necesare pentru ca cetăţenii din vecinătatea traseului Râbniţa-Tiraspol să aibă acces la terenurile agricole amplasate în stânga Nistrului. Totodată, sunt întreprinşi paşi concreţi pentru apropierea celor două maluri ale Nistrului. Drept exemple sunt redeschiderea circulaţiei pe podul Gura Bâcului-Bâcioc sau semnarea protocolului privind accesul vehiculelor din stânga Nistrului în traficul internaţional.

Artyom Filipenko, expert ucrainean, s-a referit la ameninţările „hibride” faţă de Ucraina din perspectiva conflictelor regionale. El a menţionat că „în mediul experţilor şi politicienilor occidental încă mai persistă ideea că conflictul transnistrean este o problemă locală care nu are vreo legătură cu politica Rusiei faţă de Europa de Sud-Est şi regiunea Mării Negre. O astfel de abordare îngustă a permis obţinerea unui spaţiu larg pentru manevrele de manipulare din partea Moscovei în privinţa problemelor regionale. Existenţa Transnistriei şi prezenţa pe teritoriul ei a unui contingent militar rus şi aşa-numitelor forţe armate ale Transnistriei ar trebui să fie luate în considerare în contextul echilibrului militar-strategic global al forţelor din regiunea Mării Negre. Acest echilibru a fost încălcat după ocuparea Crimeei în urma căreia Rusia controlează complet peninsula, care are o locaţie geografică favorabilă, ameninţând securitatea regională”.

Directorul Promo-LEX, Ion Manole s-a referit la practica sistematică de încălcare a drepturilor omului în regiunea secesionistă şi la impunitatea autorităţilor de la Tiraspol. Deşi s-au scris numeroase strategii, a susţinut Manole, lipsa lor de impact se explică prin absenţa unei viziuni a Republicii Moldova, şi mai ales a unui plan strategic privind apărarea drepturilor şi libertăţilor oamenilor.

Dumitru Mânzărari, secretarul de stat al Ministerului Apărării, a menţionat în alocuţiunea sa, care nu reprezintă punctul de vedere al instituţiei pe care o reprezintă, că „în regiunea din stânga Nistrului sunt aproximativ 15 mii de forţe militare or, toate structurile din regiune, ministere, instituţii sunt instruite militar spre deosebire de cele din Republica Moldova. Militarii din stânga Nistrului poartă însemnele transnistrene, dar, de facto, sunt instruiţi de Federaţia Rusă”.

În concluzie, organizatorii conferinţei au solicitat autorităţilor responsabile de politicile reintegrării mai multă consistenţă şi dialog cu societatea civilă, abţinerea de la paşi sau angajamente care pot fragiliza poziţiile Republicii Moldova în aceste negocieri, dominate de subiecte secundare, faţă de cele strategice. Participanţii au fost unanimi în a puncta necesitatea aplicării unor instrumente de condiţionalitate democratică pentru a reduce voluntarismul părţii transnistrene, folosite cu statut de proxy de către Federaţia Rusă, care domină în acest moment atât sub aspect militar, cât şi sub aspectul unei misiuni de menţinere a păcii (PKO), sub orice standarde internaţionale de menţinere a păcii. S-a pledat pentru definirea exactă a scopului urmărit de Republica Moldova în aceste negocieri, care ar trebuie să fie confirmat de către toţi actorii implicaţi, subliniindu-se că orice discuţii asupra statutului trebuie să fie precedat de cei 3D (demilitarizare, decriminalizare şi democratizare). Reintegrarea nu este un scop în sine, ci un beneficiu pe care statul trebuie să-l garanteze tuturor cetăţenilor săi, 320.000 dintre care se găsesc în stânga Nistrului. În sfârşit, procesul reintegrării nu poate prejudicia cursul european al dezvoltării pentru Republica Moldova.