La 7 mai 2009 era lansat oficial Parteneriatul Estic (PaE), în cadrul primului summit la nivel înalt de la Praga, proiect instituit ca dimensiune estică a Politicii Europene de Vecinătate, scrie în BULETINUL INFORMATIV, analistul IDIS Viitorul, Edurad Ţugui.
Comunicarea Comisiei Europene din decembrie 2008 Parteneriatul Estic, care a stat la baza noului proiect, pornea de la premisa că „Uniunea Europeană are un interes vital să asigurare stabilitatea, să îmbunătăţească guvernanţa şi să dezvolte economic frontierele sale răsăritene”, iar PaE trebuie să consolideze în continuare relaţiile dintre UE şi vecinii săi estici.
Obiectivele globale ale Parteneriatului Estic sunt asocierea politică şi integrarea economică dintre Uniunea Europeană şi şase state ex-sovietice din Europa de Est şi Caucazul de Sud (Belarus, Republica Moldova, Ucraina, Armenia, Azerbaidjan şi Georgia,) prin stabilirea de noi angajamente bilaterale şi a unui nou cadru instituţionalizat de cooperare multilaterală pe patru platforme tematice: democraţie, bună guvernanţă şi stabilitate; integrarea economică şi convergenţa cu politicile UE; securitatea energetică şi; contacte interumane.
Lansarea şi implementarea PaE s-au realizat într-un context internaţional şi european dificil, timp în care o serie de factori au obstrucţionat buna realizare a proiectului. Întâi de toate, dinamica internă a Uniunii Europene a fost una dificilă. Criza datoriilor suverane din zona euro şi instabilitatea financiară a statelor membre din Europa Centrală şi de Est sau Brexit-ul şi negocierile conexe au reprezentat riscuri şi incertitudini comunitare interne. În rândul al doilea, ”revoluţia arabă” şi războiul din Siria au solicitat mai multă atenţie a Uniunii Europene în vecinătatea sudică, în mod particular presiunea a fost alimentată de gestionarea problemei imigranţilor din această zonă. În al treilea rând, Uniunea Europeană nu a anticipat o asemenea reacţie a Rusiei la reaşezările geopolitice în ”vecinătatea apropiată”, care a suscitat un război în Ucraina, a amplificat tensiunea armeano-azeră pentru a bloca semnarea Acordului de Asociere cu Armenia, a impus restricţii comerciale Republicii Moldova şi pune presiuni în continuare Belarusul. În cele din urmă, procesele politice interne din statele PE sunt în continuare dominate de regimuri oligarhice şi/sau autoritare care blochează reformele, iar condiţionalităţile politice şi instrumentele financiare comunitare sunt insuficiente în lipsa perspectivelor de aderare la Uniunea Europeană.
Totuşi, în pofida acestor procese nefavorabile, au existat oameni în UE şi statele PE care au crezut într-un viitor european şi prosper al regiunii şi au promovat reformele. Dovadă că Uniunea Europeană a dezvoltat în timp un mecanism complex de interacţiune cu statele PE, implicit a negociat şi/sau semnat noi acorduri politico-juridice, noi regimuri comerciale şi noi modele de interacţiune cu societatea civilă. La ultimul summit al Parteneriatului Estic, desfăşurat în 2017 la Bruxelles, au fost reanimate obiectivele proiectului prin adoptarea a ”20 de livrabile pentru 2020”, care să genereze rezultate tangibile pentru cetăţeni. Republica Moldova, Georgia şi Ucraina au semnat şi implementează Acorduri de Asociere, implicit Acorduri de Comerţ Liber Aprofundat şi Cuprinzător, în timp ce cetăţenii beneficiază de regimul liberalizat de vize. A fost semnat un nou parteneriat cu Armenia şi sunt în negociere noi raporturi politice cu Azerbaidjan şi Belarus. UE a devenit principalul partener comercial al statelor PE, cu excepţia Belarusului, iar investiţiile europene au creat mii de locuri de muncă în regiune. Statele PE beneficiază de asistenţă tehnică şi financiară pentru modernizarea instituţională şi crearea infrastructurii fizice, în timp ce mediul de afaceri, mediul academic, societatea civilă şi tineretul benefiază de tot mai multe programe şi proiecte finanţate de Uniunea Europeană.
Zece ani de implementare reprezintă şi un prilej de regândire şi dinamizare a PE, prilej de a defini viitorul proiectului printr-un demers incluziv şi fezabil. Sunt în continuare necesare reforme care să consolideze democraţia şi statul de drept în cele şase state ex-sovietice, după cum sunt alte angajamente sectoriale din cadrul PE rămase restante şi care necesită a fi realizate, în timp ce formula ”mai mult pentru mai mult” reprezintă în continuare o provocare, mai ales pentru cele trei state care implementează Acorduri de Asociere şi au declarată prioritară aderarea la Uniunea Europeană.
Obiectivele globale ale Parteneriatului Estic sunt asocierea politică şi integrarea economică dintre Uniunea Europeană şi şase state ex-sovietice din Europa de Est şi Caucazul de Sud (Belarus, Republica Moldova, Ucraina, Armenia, Azerbaidjan şi Georgia,) prin stabilirea de noi angajamente bilaterale şi a unui nou cadru instituţionalizat de cooperare multilaterală pe patru platforme tematice: democraţie, bună guvernanţă şi stabilitate; integrarea economică şi convergenţa cu politicile UE; securitatea energetică şi; contacte interumane.
Lansarea şi implementarea PaE s-au realizat într-un context internaţional şi european dificil, timp în care o serie de factori au obstrucţionat buna realizare a proiectului. Întâi de toate, dinamica internă a Uniunii Europene a fost una dificilă. Criza datoriilor suverane din zona euro şi instabilitatea financiară a statelor membre din Europa Centrală şi de Est sau Brexit-ul şi negocierile conexe au reprezentat riscuri şi incertitudini comunitare interne. În rândul al doilea, ”revoluţia arabă” şi războiul din Siria au solicitat mai multă atenţie a Uniunii Europene în vecinătatea sudică, în mod particular presiunea a fost alimentată de gestionarea problemei imigranţilor din această zonă. În al treilea rând, Uniunea Europeană nu a anticipat o asemenea reacţie a Rusiei la reaşezările geopolitice în ”vecinătatea apropiată”, care a suscitat un război în Ucraina, a amplificat tensiunea armeano-azeră pentru a bloca semnarea Acordului de Asociere cu Armenia, a impus restricţii comerciale Republicii Moldova şi pune presiuni în continuare Belarusul. În cele din urmă, procesele politice interne din statele PE sunt în continuare dominate de regimuri oligarhice şi/sau autoritare care blochează reformele, iar condiţionalităţile politice şi instrumentele financiare comunitare sunt insuficiente în lipsa perspectivelor de aderare la Uniunea Europeană.
Totuşi, în pofida acestor procese nefavorabile, au existat oameni în UE şi statele PE care au crezut într-un viitor european şi prosper al regiunii şi au promovat reformele. Dovadă că Uniunea Europeană a dezvoltat în timp un mecanism complex de interacţiune cu statele PE, implicit a negociat şi/sau semnat noi acorduri politico-juridice, noi regimuri comerciale şi noi modele de interacţiune cu societatea civilă. La ultimul summit al Parteneriatului Estic, desfăşurat în 2017 la Bruxelles, au fost reanimate obiectivele proiectului prin adoptarea a ”20 de livrabile pentru 2020”, care să genereze rezultate tangibile pentru cetăţeni. Republica Moldova, Georgia şi Ucraina au semnat şi implementează Acorduri de Asociere, implicit Acorduri de Comerţ Liber Aprofundat şi Cuprinzător, în timp ce cetăţenii beneficiază de regimul liberalizat de vize. A fost semnat un nou parteneriat cu Armenia şi sunt în negociere noi raporturi politice cu Azerbaidjan şi Belarus. UE a devenit principalul partener comercial al statelor PE, cu excepţia Belarusului, iar investiţiile europene au creat mii de locuri de muncă în regiune. Statele PE beneficiază de asistenţă tehnică şi financiară pentru modernizarea instituţională şi crearea infrastructurii fizice, în timp ce mediul de afaceri, mediul academic, societatea civilă şi tineretul benefiază de tot mai multe programe şi proiecte finanţate de Uniunea Europeană.
Zece ani de implementare reprezintă şi un prilej de regândire şi dinamizare a PE, prilej de a defini viitorul proiectului printr-un demers incluziv şi fezabil. Sunt în continuare necesare reforme care să consolideze democraţia şi statul de drept în cele şase state ex-sovietice, după cum sunt alte angajamente sectoriale din cadrul PE rămase restante şi care necesită a fi realizate, în timp ce formula ”mai mult pentru mai mult” reprezintă în continuare o provocare, mai ales pentru cele trei state care implementează Acorduri de Asociere şi au declarată prioritară aderarea la Uniunea Europeană.
