Federaţia Rusă condamnată încă o dată la CEDO pentru încălcarea dreptului la viaţă în Transnistria
Sursa foto:echr.coe.int Vizualizari:

Federaţia Rusă condamnată încă o dată la CEDO pentru încălcarea dreptului la viaţă în Transnistria

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea în cauza Kolobychko c. R. Moldova, Rusiei şi Ucrainei. Cauza se referă la moartea fiului reclamantului, în timp ce efectua serviciul militar obligatoriu în armata „Republicii Moldoveneşti Nistrene” („rmn”). Curtea a constatat că Federaţia Rusă a încălcat sub aspect procedural Articolul 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitor la dreptul la viaţă, scrie lhr.md.

Reclamantul, Ivan Kolobychko, de naţionalitate ucraineană, născut în 1963, locuieşte în Tiraspol. În faţa Curţii reclamantul s-a plâns de moartea fiului său în timpul executării serviciului militar obligatoriu şi de lipsa unei investigaţii efective asupra circumstanţelor morţii acestuia.

La 29 iulie 2007 Evghenii Kolobychko, fiul reclamantului a fost înrolat, în armata „Republicii Moldoveneşti Nistrene” („rmn”), ca militar în termen, într-o unitate militară cu sediul la Tiraspol.

Potrivit materialelor dosarului, la data de 20 septembrie 2007, el a părăsit unitatea militară, aflându-se mai mult de o lună la vărul său, în Bender. După cum rezultă din declaraţiile scrise ale reclamantului, ale soţiei şi verişoarei, Evghenii Kolobychko a avut mai multe vânătăi pe corp, urmare a supunerii la hărţuiri şi abuz.

Potrivit reclamantului, fiul acestuia a fost întors în unitatea sa militară la 24 octombrie 2007.

La data de 1 noiembrie 2007, reclamantul a fost informat că fiul său a fugit din nou de unitatea militară.

La data de 3 ianuarie 2008 a fost găsit un corp descompus în uniformă militară pe malului râului Nistru, iar pe data de 4 ianuarie 2008, la iniţiativa autorităţilor „rmn“, a fost efectuată o expertiză medico-legală a corpului respectiv. Curtea nu cunoaşte conţinutul acestui raport.

Expertiza genetică din 4 februarie 2008, comandată de autorităţile „rmn“ şi efectuată de un expert de la Ministerul Apărării al Federaţiei Ruse, a arătat că corpul era cel al lui Evghenii Kolobychko. Raportul respectiv a indicat în continuare că, moartea a fost cauzată de înec şi corpul a rămas în apă timp de aproximativ patru săptămâni.

La o dată nespecificată în dosar, „procuratura militară“ a „rmn“, a iniţiat o anchetă penală privind moartea lui Evghenii Kolobychko şi l-a recunoscut pe reclamant în calitate de parte vătămată.

Printr-o scrisoare din 29 decembrie 2008, procuratura l-a informat pe reclamant că ancheta a fost suspendată din motiv că nu a fost identificată nicio persoană care ar putea fi acuzată, indicând că copia deciziei de suspendare nu putea fi furnizată părţii vătămate.

Între timp, la data de 5 februarie 2008 autorităţile din R. Moldova au iniţiat o anchetă penală, la plângerea reclamantului, privind moartea lui Evghenii Kolobychko.

Pe data de 2 aprilie 2008, reclamantul a depus, de asemenea, o plângere Procurorului General al Federaţiei Ruse denunţând uciderea fiului său şi abuzul de care el ar fi suferit în timpul serviciului militar.

Prin scrisoarea din 25 aprilie 2008, Procurorul General al Federaţiei Ruse a remis plângerea reclamantului Procurorului General al Republicii Moldova.

Potrivit unui raport de expertiză medico-legală din 29 iulie 2008, întocmit de un expert desemnat de organul de urmărire penală din R. Moldova, în sinusul sfenoid a lui Evghenii Kolobychko a fost prezentă apă, fapt care ar fi susţinut teza unei înecări. Raportul a precizat, de asemenea, că organismul a fost în stare de descompunere şi nu a putut fi detectată nicio leziune provocată înainte de moarte. În cele din urmă, expertul a declarat că concluziile sale s-au bazat pe constatările din raportul medico-legal din 4 ianuarie 2008.

Prin Ordonanţa din 29 octombrie 2009, Procurorul General al Republicii Moldova a suspendat urmărirea penală în presupusa ucidere a lui Evghenii Kolobychko pentru motivul că nicio persoană nu a fost identificată pentru a fi pusă sub acuzare. S-a afirmat că organul de urmărire penală l-a audiat pe reclamant şi că, având în vedere contextul cauzei, ea a luat toate măsurile procedurale care au fost în puterea sa de a clarifica circumstanţele cazului. În acelaşi timp, ofiţerului responsabil de dosar i s-a ordonat să întreprindă măsuri de investigaţie pentru a stabili identitatea potenţialilor făptuitori şi să raporteze progresul acestei cercetări, cel puţin o dată la fiecare şase luni.

Decizia Curţii

Curtea a concluzionat că Republica Moldova şi-a onorat obligaţiile pozitive ce decurg din Articolul 2 din Convenţie, a iniţiat o urmărire penală, a dispus efectuarea expertizei şi a audiat reclamantul.

În ceea ce priveşte Federaţia Rusă, Curtea a constatat că Rusia a exercitat un control efectiv asupra „rmn” în timpul perioadei de referinţă. În virtutea continuării sprijinului său militar, economic şi politic pentru ”rmn”, fără de care acesta din urmă nu ar putea supravieţui altfel, responsabilitatea Rusiei în temeiul Convenţiei este angajată în ceea ce priveşte încălcarea drepturilor reclamantului.

În concluzie, având în vedere constatările sale de mai sus, Curtea a constatat că Federaţia Rusă a încălcat Articolul 2 din Convenţie, sub aspect procedural.

Reclamantul a cerut 60 de mii de Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2.400 de Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului 20 de mii Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2.400 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli şi urmează a fi achitaţi de către Federaţia Rusă.

Similare