JUSTIŢIE

CEDO a condamnat R. Moldova pentru omisiunea de a desfăşura o investigaţie eficientă în cauza unui minor agresat şi abuzat sexual

post-img

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunţat astăzi, 26 octombrie, Hotărârea în cauza AP v. Republica Moldova, cererea nr. o 41086/12 , prin care a constatat încălcarea articolul 3 al CEDO, sub aspect procesual.

Potrivit Asociaţiei „Promo-Lex”, Curtea a obligat autorităţile Republicii Moldova să achite suma de 7 500 de Euro în calitate de prejudiciu moral şi suma de 3 360 de Euro în calitate de costuri şi cheltuieli, care urmează să fie achitate direct reprezentaţilor acesteia.

Plângerea a fost depusă în interesele minorului A.P. de către mama acestuia. Cazul se referă la ineficienţa investigaţiilor efectuate de autorităţile Republicii Moldova cu privire la acuzaţiile de abuz sexual. În 2006, reclamantul, care avea cinci ani la acel momentul, a fost supus unui abuz sexual de un băiat de 12 ani. În rezultatul examinării copilului minor P.A., Centrul Naţional pentru Prevenirea Abuzurilor faţă de Copii (CNPAC), a constatat că: „perturbările sferei afective, cognitive şi comportamentale ale minorului sunt condiţionate de evenimentele traumatice: abuz sexual consumat, abuz fizic şi psihologic actual”. La ceva timp după presupusele fapte, minorul i-a povestit mamei sale despre cele suferite. În 2010 şi 2011, mama reclamantului a depus două plângeri la procuratură, solicitând o anchetă a faptelor denunţate. Procuratura a refuzat pe motiv că nu ar exista dovezi care să confirme acuzaţiile.

Reclamantul a invocat violarea articolului 3 prin faptul că a fost supus relelor tratamente de către terţe persoane prin abuzul sexual asupra sa şi omisiunea autorităţilor RM de a iniţia şi a desfăşura o anchetă penală eficientă a acuzaţiilor sale de abuz sexual.

CtEDO a remarcat că acuzaţiile de viol şi abuz sexual susţinute de reclamant au fost suficient de grave pentru a intra în domeniul de aplicare al articolului 3 din Convenţie(rele tratamente). În plus, având în vedere raportul psihologic întocmit de asociaţia  „Centrul Naţional pentru Prevenirea Abuzului asupra Copilului”, Curtea a considerat că aceste acuzaţii au fost discutabile şi că, prin urmare, autorităţile interne ar fi trebuit să efectueze o urmărire penală suficient de amănunţită pentru a elucida toate împrejurările cauzei. De asemenea, a reţinut că la momentul respectiv presupusul făptuitor nu a împlinit încă vârsta de răspundere penală stabilită de legislaţia moldovenească şi că nu ar fi putut fi urmărit penal. Cu toate acestea, a reiterat că a avut deja ocazia să afirme că, în astfel de situaţii, şi ţinând cont în special de faptul că actele raportate au avut potenţial tratament interzis în temeiul articolului 3 din Convenţie, autorităţile au fost încă legate de aspectele procedurale, prin prisma cerinţei de a face lumină asupra tuturor faptelor pretinse.

Totodată, Curtea a reţinut că reclamantul nu a fost însoţit de un asistent social, de un psiholog sau de orice alt tip de specialist în cursul anchetei preliminare. Ea avusese deja ocazia să statueze că o astfel de constatare era suficientă pentru a concluziona că un copil care ar fi suferit abuz sexual nu a fost prevăzut în mod adecvat în cadrul procedurilor interne, având în vedere vulnerabilitatea sa specifică. Lipsa oricărei asistenţe pentru reclamant, un minor, în timpul interviului său cu autorităţile a fost deosebit de regretabilă, deoarece nimic nu sugerează că ofiţerul de poliţie care l-a intervievat avea vreo pregătire specială pentru astfel de situaţii.

În consecinţă, Curtea a concluzionat că urmărirea penală efectuată de autorităţi a fost ineficientă deoarece nu a fost amănunţită şi nu a luat în considerare vulnerabilitatea particulară a reclamantului. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 3 din Convenţie.

Mai multe detalii şi în comunicatul Serviciului de Presă al CtEDO aici
 

Potrivit avocatei Asociaţiei Promo-LEX, Nicoleta Hriplivîi:  Maltratarea unui copil, abuzul faţă de acesta va avea pe viitor repercusiuni foarte serioase atât asupra sănătăţii fizice, dar şi psiho-emoţionale. În 2010-2011, în Republica Moldova serviciile specializate de însoţire psihologică a copiilor victime a infracţiunilor nu erau dezvoltate practic deloc. Situaţia era foarte gravă la acest aspect. Majoritatea audierilor se desfăşoară în incinta sectoarelor de poliţie, nu erau amenajate camere de audiere pentru copii. Din fericire, astăzi lucrurile sunt diferite de ceea ce a fost în 2010-2011, dar mai avem mult până ca protecţia efectivă a drepturilor copiilor să fie o condiţie indispensabilă în toate procesele legale. Statul ar trebui să manifeste mai  multă diligenţă în astfel de cazuri. Odată ce au fost sesizate autorităţile în privinţa unui abuz în adresa minorilor, mecanismul de protecţie creat de către stat, ar trebui să funcţioneze perfect. ”

Hotărârea poate fi accesată aici