Bărbatul, de naţionalitate austriac, s-a născut în 1979 şi locuieşte în Chişinău.

La momentul evenimentelor, reclamantul era proprietarul unei companii, înfiinţată în Moldova, care desfăşura o activitate erotică de video-chat la Chişinău. Ea a angajat modele tinere de sex feminin care realizau video erotice prin intermediul camerei web clienţilor din afara Moldovei în schimbul unei plăţi.

În  martie 2015, reclamantul a fost arestat şi învinuit de proxenetism. Bărbatul a fost plasat în arest preventiv pentru o perioadă de 30 de zile. Reclamantul a atacat încheierea şi a susţinut că detenţia sa nu s-a bazat pe o suspiciune rezonabilă că a comis o infracţiune. El a susţinut că nu poate fi acuzat de proxenetism, deoarece modelele feminine folosite de el nu fuseseră implicate în prostituţie.

El a susţinut că jurisprudenţa existentă a instanţelor naţionale nu conţinea nimic care să permită asimilarea activităţii erotice de video chat-uri cu prostituţia şi proxenetismul. De asemenea, reclamantul a susţinut că nu au existat motive relevante şi suficiente pentru a fi plasat în arest.

După ce recursul său a fost respins şi după o cerere suplimentară, reclamantul a fost eliberat.

În cursul procedurilor, reclamantul a explicat că, înainte de a începe activitatea de video-chat, el a consultat un avocat pentru a se asigura că o asemenea activitate era legală în Moldova şi că a fost asigurat că nu contravine legislaţiei. El a susţinut, de asemenea, că a văzut numeroase afaceri similare în Chişinău, care i-au întărit credinţa că o asemenea activitate nu era ilegală.

În  2016, Judecătoria Centru l-a găsit pe reclamant vinovat, dar a dispus încetarea procesului penal împotriva acestuia în baza unei legi a amnistie. Una dintre condiţiile pentru aplicarea legii amnistiei era ca reclamantul să-şi recunoască vina şi să-şi exprime căinţa. Reclamantul nu a depus apel împotriva acestei decizii.

La soluţionarea cauzei, Agenţia de Stat pentru Protecţia Moralităţii a menţionat că faptul că reclamantul a obţinut venituri din activitatea de mai sus ar putea fi considerat drept proxenetism.

Reclamantul s-a plans că detenţia sa între 3 martie şi 27 aprilie 2015 a fost ilegală şi/sau nu s-a bazat pe o suspiciune rezonabilă că a săvârşit o infracţiune sau pe motive relevante şi suficiente.

Decizia Curţii

Curtea a constatat, cu 5 voturi la 2, că detenţia reclamantului a fost ilegală, notând că reclamantul a fost deţinut pentru 45 de zile fiind suspectat de comiterea infracţiunii de proxenetism. Curtea a examinat în primul rând dacă acţiunile imputate acestuia cad sub noţiunea de infracţiune care să fie suficient de accesibilă şi previzibilă.

Argumentul principal al apărării reclamantul în cadrul procedurilor de eliberare a mandatului de arest şi procedurilor ulterioare a fost că el nu poate fi tras la răspundere pentru proxenetism deoarece modelele de video-chat angajate de acesta nu erau antrenate în prostituţie. Dezbaterile principale în procedurile penale, astfel, au vizat chestiunea dacă vânzarea show-urilor erotice prin internet poate constitui prostituţie în sensul Articolului 89 din Codul contravenţional. Instanţele judecătoreşti care au examinat arestarea reclamantului nu au considerat necesar de a exprima o opinie în acest sens şi l-au trecut sub tăcere.

Nu a fost disputat de părţi că legislaţia naţională nu conţinea o definiţie a prostituţiei şi că nu conţinea prevederi referitoare la show-urile de video-chat erotice. A fost, totuşi, argumentul Guvernului precum că consecinţele comportamentului reclamantului au fost previzibile în virtutea practicii judiciare naţionale.

Curtea a acordat reclamantului 8.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2.000 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

sursa: Asociaţia „Juriştii pentru drepturile omului”