JUSTIŢIE

CEDO: Revocarea ilegală a certificatului de operator aerian pentru „Pecotox-Air” va costa Republica Moldova aproape şase mii de euro

post-img

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constat în cauza „Pecotox-Air” S.R.L violarea Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concluzionând că ingerinţa în privinţa revocării certificatului de operator aerian nu a fost însoţită de suficiente garanţii împotriva deciziilor arbitrale şi astfel nu a fost legală. Totodată Curtea a acordat companiei reclamante suma de 3.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2.500 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Reclamantul este o companie specializată în transport aerian. În perioada de referinţă aceasta dispunea de un certificate de operator aerian eliberată de Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile (în continuare ASAC; menţionăm că, Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile a Republicii Moldova a fost lichidată oficial începând cu 1 iunie 2012, Autoritatea Aeronautică Civilă este organul care monitorizează în prezent aviaţia civilă a Republicii Moldova).

La data de 22 iunie 2007 compania reclamantă s-a adresat la ASAC şi a cerut anularea deciziei sale pe motivul că nu a explicat exact pe care iregularităţi s-a bazat pentru anularea certificatului aerian şi că ASAC nu a acordat timp suficient pentru a remedia iregularităţile.

ASAC a refuzat să-şi anuleze decizia şi la data de 28 iunie 2007 compania reclamantă s-a adresat la Curtea de Apel Chişinău.

Compania a invocat că, potrivit articolului 23 din Legea aviaţiei civile, ASAC este în drept să suspende sau să anuleze certificatul doar dacă companiile nu remediază iregularităţile constatate în interiorul termenului limită stabilit. De asemenea, s-a făcut referire la secţiunea RAC-AOC 0170 din Regulamentul Aviaţiei Civile potrivit căreia certificatul putea fi revocat doar dacă iniţial a fost suspendat. Din moment ce ASAC nu a respectat aceste prevederi legale, acţiunile respective au fost ilegale.

La data de 03 decembrie 2008 Curtea de Appel Chişinău a respins acţiunea companiei reclamante, constatând că ASAC era în drept să anuleze certificatul deoarece iregularităţi serioase ce ameninţa securitatea zborurilor constatată de experţii europeni şi deoarece aceste iregularităţi nu au fost remediate. Curtea de Apel nu a indicat care sunt iregularităţile la care s-a referit. Instanţa de asemenea a constatat că compania reclamantă a eşuat să se conformeze deciziei ASAC din 01 iunie 2007 ce interzicea zboruri către Irac şi Afganistan începând cu 15 iulie 2007. Compania reclamantă a contestat decizia respectivă la Curtea Supremă de Justiţie.

La data de 29 aprilie 2009 Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul şi a menţinut decizia Curţii de Apel Chişinău.

În faţa Curţii compania reclamantă s-a plâns că anularea certificatului aerian a avut ca efect violarea dreptului la respectul proprietăţii garantat de Articolul 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Decizia Curţii

Curtea a notat că Articolul 5 din Legea aviaţiei civile stabileşte în termeni generali dreptul ASAC de a revoca autorizaţiile de zbor. Totuşi, articolul 23 din aceeaşi Lege stabileşte încălcările pentru care compania aeriană poate fi sancţionată şi procedura ce urmează să fie respectată de către ASAC. Paragrafele 3 şi 4 din acest articol stabilesc că certificatul poate fi suspendat sau revocat doar când compania vizată omite să remedieze iregularităţile semnalate de către ASAC în interiorul termenului limită sau dacă iregularităţile se dovedesc a fi recurente.

Curtea a concluzionat că ingerinţa în dreptul de proprietate a reclamantului sub formă de certificat nu a fost susţinută de suficiente garanţii împotriva arbitrariului şi astfel nu a fost legală în sensul Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. Corespunzător a avut loc violarea Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Compania reclamantă a cerut 1.195.909 Euro cu titlu de prejudiciu material, 30.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2.985 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a acordat companiei reclamante 3.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2.500 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.