JUSTIŢIE

CEDO: Ingerinţa în libertatea de exprimare şi reţinerea arbitrară a unui cetăţean va costa Guvernul R. Moldova peste şapte mii de euro

post-img

La data de 30 noiembrie 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a emis hotărârea în cauza Mătăsaru vs. Republica Moldova, prin care a constatat violarea articolelor 10 (dreptul la libera exprimare) şi 5 § 1 (dreptul la libertate şi siguranţă) şi a dispus încasarea din contul Guvernului Republicii Moldova în beneficiul reclamantului a sumei de 7 650 de Euro.

Potrivit circumstanţelor cauzei, reclamantul a organizat o acţiune de protest solitară în faţa Procuraturii Anticorupţie. Acesta a iniţiat acţiunea de protest în legătură cu presupuse fapte de corupţie care nu erau investigate de instituţia vizată. În cadrul protestului, a instalat o toaletă şi s-a prefăcut că o foloseşte dând jos pantalonii şi stând pe ea. El a fost reţinut în aceeaşi zi şi plasat în detenţie pentru 72 de ore. Acestuia i-a fost înaintată învinuirea în legătură cu comiterea infracţiunii de huliganism.

La expirarea termenului de 72 de ore, poliţiştii au refuzat să-l elibereze, chiar dacă erau obligaţi de lege. În urma implicării avocatului şi altor poliţişti (avocatul reclamantului a denunţat reţinerea ilegală a reclamantului la serviciu 902), un echipaj de poliţie al serviciului 902 care a intervenit la faţa locului, l-a eliberat pe reclamant. Reclamantul a depus o plângere penală împotriva poliţiştilor în legătură cu reţinerea sa ilegală. Procuratura a refuzat pornirea unei cauze penale, iar soluţia a fost menţinută de instanţele de judecată.

Prin sentinţa Judecătoriei Chişinău (sediul Buiucani) din 20 martie 2018, a fost încetat procesul penal privind acuzarea lui Anatol Mătăsaru în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Codul penal (Huliganism), deoarece fapta acestuia constituie contravenţia prevăzută de art. 354 Cod contravenţional (Huliganismul nu prea grav).

Anatol Mătăsaru a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenţiei prevăzute de art. 354 Cod contravenţional, cu încetarea procesului contravenţional din motivul expirării termenului de prescripţie pentru tragerea la răspundere contravenţională. În final, Apelul reclamantului cu privire la fondul cauzei nu a fost examinat de Curtea de Apel, iar Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul său pe motive de drept.

Reclamantul s-a plâns la CtEDO că reţinerea sa a fost arbitrară şi contrară articolului 5 § 1 din Convenţie. De asemenea, el a invocat încălcarea dreptului său la libertatea de exprimare, astfel cum este garantat de articolul 10 din Convenţie. În consecinţă, Curtea a formulat întrebări Guvernului cu privire la existenţa sau inexistenţa acestor violări.

Curtea reţine că reclamantul a fost acuzat mai întâi de o infracţiune prevăzută de Codul Penal şi plasat în detenţie din acest motiv, pentru a fi, în cele din urmă, găsit vinovat de huliganism nu prea grav. Găsirea sa vinovat s-a întemeiat pe faptul că, în timpul protestului său în faţa Procuraturii Anticorupţie, a folosit o expresie licenţioasă, adresându-se ofiţerului de serviciu şi pentru că a simulat defecarea într-un loc public, jignind astfel trecătorii şi insultând instituţia Procuraturii Anticorupţie.

Curtea reţine că intenţia reclamantului a fost de a atrage atenţia asupra problemelor din activitatea instituţiei, subiect care ar putea fi considerat de interes public. Cuvintele licenţioase folosite de el pentru a se adresa poliţistului de serviciu nu aveau scopul de a-l insulta, ci erau partea a discursului său. Mai târziu, chiar poliţistul de serviciu a declarat în cursul procedurii judiciare că nu s-a simţit insultat de cuvintele reclamantului.

Curtea este de acord că protestul organizat de reclamant a fost extravagant şi ar putea fi considerat şocant sau deranjant pentru unii. Cu toate acestea, nimeni în timpul procedurilor interne şi în cadrul procedurii în faţa Curţii nu a pus sub semnul întrebării faptul că a fost o simplă prestaţie a sa şi că nu a existat o expunere indecentă din partea reclamantului. În plus, protestul reclamantului a fost foarte scurt şi a durat doar vreo zece minute, timp minim necesar pentru a fi înregistrată de jurnaliştii prezenţi. Nu a insultat niciun procuror, ci doar a pus în discuţie activitatea instituţiei.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că, în împrejurările prezentei cauze, nu a fost furnizată nici o justificare pentru ingerinţa în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare. Tratamentul care i-a fost aplicat, prin însăşi natura sa, nu numai că a avut repercusiuni negative asupra reclamantului, ci ar putea să descurajeze şi alte persoane să-şi exercite libertatea de exprimare. Astfel, ingerinţa în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare nu poate fi considerată proporţională, iar motivele prezentate nu pot fi considerate suficiente.

Referitor la încălcarea articolului 5 § 1 (dreptul la libera exprimare), Curtea reaminteşte că acţiunile reclamantului au constituit un discurs protejat în temeiul articolului 10 din Convenţie şi că nu exista nicio justificare pentru ingerinţa în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare. Această constatare este suficientă pentru a considera că detenţia reclamantului în asemenea împrejurări a fost una arbitrară.

De asemenea, Curtea notează că arestarea reclamantului a fost posibilă numai datorită acuzaţiei iniţiale, care a fost ulterior recalificată, în ciuda lipsei oricărei violenţe sau rezistenţe şi că reclamantul a fost arestat cu mai mult de 24 de ore după protest.

Având în vedere cele de mai sus şi luând în considerare constatările sale cu privire la plângerea reclamantului în temeiul articolului 10 din Convenţie, Curtea a ajuns la concluzia că detenţia reclamantului pentru mai mult de trei zile a fost arbitrară în sensul articolului 5 § 1. a Convenţiei.

Prin urmare, Curtea a dispus achitarea din contul Guvernului Republicii Moldova în beneficiul reclamantului, în termen de trei luni, a sumei de 5,850 Euro în calitate de prejudiciu moral, dar şi a sumei de 1,800 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli de reprezentare.

Potrivit Avocatului Asociaţiei Promo-LEX, Vadim Vieru, Curtea constată că reclamantului i-a fost încălcat dreptul la libertatea de exprimare, iar ingerinţa realizată de autorităţi este una îngrijorătoare. În lumina încălcării dreptului la libertatea de exprimare, reţinerea reclamantului la fel a fost arbitrară şi a avut drept scop evident de a preveni acţiuni de protest ale reclamantului, organizate tradiţional de ziua procuraturii.”