Doctor în pedagogie, politician, membru corespondent al Academiei Române, un adevărat cronicar al Basarabiei, neobosit luptător pentru drepturile şi unitatea poporului român, Onisifor Ghibu a fost unul dintre participanţii importanţi la realizarea Marii Uniri de la 1918.
12 martie 1917 - 3 aprilie 1917
Pe 12 martie 1917, împreună cu familia, vine la Chişinău. A doua zi participă la prima întrunire a basarabenilor care puneau în discuţie necesitatea creării unui partid politic. Colaborează la fondarea Partidului Naţional Moldovenesc, intuind perfect că revoluţia din Rusia deschide posibilitatea transformării revoluţiei sociale într-una naţională, când se cer drepturi naţionale, autonomie teritorială, şcoală, armată pe principiul naţional.
Septembrie - noiembrie 1917
În septembrie 1917, Onisifor Ghibu este cel care aduce în Basarabia prima tipografie cu alfabet latin, care scoate de sub tipar manuale, cărţi şi ziare. A contribuit la apariţia câtorva publicaţii importante, precum: Şcoala Moldovenească, unica revistă pedagogică în perioada Primului Război Mondial, Ardealul. A fost unul dintre artizanii fondării şi organizării Forului Legislativ, convocat în prima şedinţă pe 21 noiembrie.
Martie – decembrie 1918
Pe 27 martie 1918, când Sfatul Ţării votează Unirea cu România, Onisifor Ghibu era în sală, aşa cum a fost prezent şi pe 27 noiembrie 1918, când acelaşi Parlament votează Unirea fără condiţiuni, fotografiindu-se împreună cu deputaţii Sfatului Ţării. După Marea Unire de la 1 decembrie, Onisifor Ghibu revine la Cluj. Este numit şeful instrucţiunii publice din Ardeal, fiind ales deputat în Marele Sfat al Transilvaniei. Participă la fondarea Universităţii din Cluj unde activează în calitate de profesor universitar.
1945
În 1945, după instaurarea forţată a regimului comunist în România, pentru activitatea naţionalistă şi antisovietică, este arestat şi dus în lagărul de la Caracal, unde a stat 222 de zile.
10 decembrie 1956
Este arestat din nou şi condamnat la 5 ani de închisoare corecţională, după ce pe 31 octombrie 1956 adresează un memoriu conducătorilor URSS, Nichita Hrusciov şi Nicolae Bulganin, în care le vorbeşte despre necesitatea restituirii Basarabiei, nordului Bucovinei şi a ţinutului Herţa, anexate de sovietici. În 1958 este graţiat.
1958 - 1972
Exclus complet din viaţa publică, continuă să scrie, lăsând în urma sa zeci de mii de pagini de manuscrise. La 31 octombrie 1972, la Sibiu, inima lui Onisifor Ghibu a încetat să bată. A fost înmormântat de familie la Cimitirul Municipal din Sibiu.
