Generatia Unirii

Gherman Pântea, deputat în Sfatul Ţării, om politic şi de stat

Gherman Pântea (13.V.1894 – 1.II.1968) deputat în Sfatul Ţării, om politic şi de stat.

Martie - iunie 1917
A activat ca translator la Comandamentul Armatei 4 ruse de pe Frontul Român. A contribuit la organizarea Comitetului Militar Moldovenesc din Roman, apoi a Comitetului Central Militar Moldovenesc din Chişinău. A condus ambele comitete, a coordonat activitatea pentru obţinerea autonomiei Basarabiei şi introducerea învăţământului în limba română în şcolile ţinutului. Pentru deşteptarea conştiinţei naţionale a militarilor moldoveni a decis editarea unui ziar bisăptămânal, numit „Soldatul moldovean”.



GHEORGHE NEGRU, doctor în istorie: "S-a lucrat foarte mult cu aceşti soldaţi pentru deşteptarea identităţii naţionale. Gherman Pântea aşa şi a fost receptat de contemporani. În special, Vasile Harea, într-o lucrare de memorii vorbeşte şi îşi aminteşte cum Gherman Pântea a venit la redacţie cu un sac întreg de cărţi româneşti scrise în grafie chirilică."
 
20 octombrie 2017
A participat la convocarea Congresului Militarilor Moldoveni din oraşul Chişinău, care l-a ales drept vicepreşedinte. Congresul a proclamat autonomia Basarabiei şi a constituit un Birou de organizare al Sfatului Ţării ca organ legislativ suprem al provinciei. Gherman Pântea a fost ales membru al Biroului pentru organizarea Sfatului Ţării.
 
 „Comitetul în sfârşit a luat măsuri ca să se facă Sfatul Ţării, care să fie stăpânirea noastră, şi iată de aceea s-a strâns această adunare. Până acum nu ne-am gândit la viaţa noastră, n-am putut, n-am avut voie, dar acum a sosit ceasul şi trebuie toţi să mergem împreună.” Din raportul lui Gherman Pântea către Congres, octombrie 1917
 
Decembrie 1917 – martie 1918
A exercitat funcţia de director general (ministru), responsabil de forţele armate ale Republicii Democratice Moldoveneşti. La 27 martie 1918 votează pentru Unirea Basarabiei cu România.
A jucat un rol important în contracararea acţiunilor ostile Sfatului Ţării, de preluare a puterii în Basarabia, întreprinse de bolşevici.
 
GHEORGHE NEGRU, doctor în istorie: "El a fost acela care şi-a adus aportul şi la retragerea bolşevicilor din Chişinău. Şi în felul acesta, de fapt, nu a existat o confruntare între forţele pro-bolşevice şi armatele române."
 
1920 - 1931
A exercitat trei mandate de primar al Chişinăului, demonstrând calităţi administrative, construind şcoli, ridicând în centrul oraşului statuia Regelui Ferdinand I.  A fost ales, în repetate rânduri, deputat în Parlamentul României pe listele PNL, a ocupat de două ori funcţia de vicepreşedinte al Adunării Deputaţilor.
 
GHEORGHE NEGRU, doctor în istorie: "A participat în delegaţia Basarabiei în discuţiile cu Uniunea Sovietică la Conferinţa din Viena la 1924. El a avut şi un mandat special şi a avut discuţii separate cu conducătorul delegaţiei sovietice, cu Cristian Racovschi."


 
1931
Publică volumul ”Rolul organizaţiilor militare în Actul Unirii Basarabiei”.


 
Nicolae Iorga scria în prefaţa celei de-a doua ediţii, publicate în 1932:
„Ea (Basarabia) s-a cerut acasă? Prin votul Adunării din Chişinău? Da. Însă şi prin altceva. Prin curajul de-a lua pentru întâia oară arma în mână pentru unitatea românească. Un grup de oameni fără frică au cutezat s-o facă. Ofiţeraşul de la 1918 care era dl Pântea a fost cel d-intâiu.”
Nicolae Iorga
 
1940 - 1944
După ocuparea Basarabiei, la 28 iunie 1940, s-a refugiat cu familia la Bucureşti. În perioada războiului cu Uniunea Sovietică a fost numit primar general al Odesei, remarcându-se prin conlucrarea cu populaţia locală şi diverse proiecte economice. S-a opus deportărilor evreilor din oraş şi a construit orfelinate pentru copiii evrei. A organizat, pe cheltuiala guvernului român, vizitarea Odesei de către grupuri de studenţi şi profesori de la Universitatea din Bucureşti, de la Asociaţia Profesorilor din România, delegaţi ai satelor, coruri, grupuri de dansuri populare şi jurnalişti.
 
1947 - 1968
În ultimele două decenii de viaţă Gherman Pântea este persecutat de autorităţile comuniste. Doi ani a locuit clandestin, sub un nume fals, la Sibiu. În 1949 este arestat şi dus la penitenciarul din Jilava, fiind condamnat în 1952 la trei ani de închisoare. După moartea lui Stalin, în octombrie 1955, este graţiat. Peste şase ani este arestat din nou şi plasat în penitenciarul din Craiova. În 1962 este condamnat la un an de închisoare „pentru uneltire contra ordinii sociale”. A murit în 1968 în condiţii suspecte. Este înmormântat în Cimitirul Bellu din Bucureşti.