Generatia Unirii

GENERAŢIA UNIRII. Vasile Goldiş, militant pentru unirea tuturor românilor

Om politic, pedagog, istoric, publicist, militant pentru unirea tuturor românilor şi membru în Marele Sfat Naţional care a înfăptuit Unirea.

1905
„Noi românii, ca popor etniceşte matur, suntem demni de a trăi ca individualitate proprie”, scria Vasile Goldiş într-un manuscris în care sublinia îndreptăţirea unirii cu Ţara.
 
1906 - 1918
Membru activ în Partidul Naţional Român, deputat în Parlamentul maghiar, Vasile Goldiş a militat pentru unire în paginile ziarului „Românul”, până la suspendarea lui de către autorităţi. Şi-a pus condeiul în slujba pregătirii şi mobilizării maselor în vederea actului unirii, până când, spre sfârşitul războiului, cenzura a devenit foarte aspră.


 
Într-o scrisoare adresată lui Emil Isac, în iulie 1918, Vasile Goldiş scria: „Pot să fiu sclav, dar nu pot să preamăresc sclavia”.
 
12 octombrie 1918
Ca urmare a iniţiativei lui Aurel Lazăr şi a lui Vasile Goldiş, s-a deschis la Oradea conferinţa Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român. Textul Declaraţiei de la Oradea i-a aparţinut lui Goldiş şi a fost adoptat de participanţi aproape fără modificări.
 
13 - 15 noiembrie 1918
În timpul tratativelor cu ministrul naţionalităţilor, Jászi Oszkár, delegaţia condusă de Goldiş a respins propunerile guvernului şi a insistat asupra dorinţei românilor de a ieşi de sub autoritatea statului maghiar.
 
Într-un articol publicat în ziarul „Românul” în 1921, Vasile Goldiş scria despre adunarea de la Alba-Iulia:
 
„Văd miile de ţărani, zecile de mii, venind pe drumurile desfundate de ploaia zăpădită spre cetatea lui Horea şi a lui Iancu. Şi pe platoul închis înaintea porţii Viteazului Mihai, peste o sută de mii de români în ger şi ploaie şi vânt. Iar în sala cea mare a cercului militar reprezentanţii autorizaţi ai naţiunii române de la vlădică la opincă. Toate clasele, toate vârstele, bărbaţi şi femei, toate partidele moderate şi intransigente, naţionale şi socialiste. În desăvârşita sa unitate era întreaga naţiune română din Ardeal, Banat şi Ţara Ungurească”.

 

12 decembrie 1918
Vasile Goldiş conduce delegaţia Marelui Sfat Naţional pentru a prezenta regelui şi guvernului Actul Unirii.
 
1923 - 1932
A deţinut funcţia de preşedinte al Asociaţiei Transilvănene pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român ASTRA. Mâhnit de nedreptăţile sociale, de corupţia şi de ambiţiile oamenilor politici, se retrage din viaţa politică şi se dedică activităţilor culturale.

Nicolae Iorga îşi amintea despre Vasile Goldiş:
„Foarte cordial, domnul Goldiş e invincibil în amiciţiile ca şi în duşmăniile sale, vesel în cercul lui intim, precum şi în zilele de sărbătoare pentru fraţii români, e spiritual cu oamenii de spirit şi tăcut cu proştii”.


 
1932 – 1934
În 1932 a fost internat într-un sanatoriu din Austria, din cauza agravării stării lui de sănătate. Totuşi, la 1 decembrie 1932 a făcut tot posibilul pentru a ajunge la Arad şi a vorbi în faţa celor 25.000 de oameni veniţi în Piaţa Avram Iancu pentru a aniversa Marea Unire. S-a stins din viaţă la 10 februarie 1934 în locuinţa sa din Arad.
 
(Gh. Şora, Vasile Goldiş – o viaţă de om aşa cum a fost, Timişoara, Ed. Helicon, 1993)