1895 - 1909

Îşi începe cariera politică în Partidul Naţional Liberal, fiind ales deputat de Gorj, pentru ca apoi să fie numit ministru în mai multe guverne. În anul 1908 devine pentru prima dată prim-ministru al României, iar din 1909 preşedinte al Partidului Naţional Liberal, funcţie pe care o va păstra până la sfârşitul vieţii sale.

1914

În 1914, Ionel Brătianu, aşa cum obişnuiau să-l numească apropiaţii, se afla în fruntea Guvernului României. La Consiliul de Coroană din data de 21 iulie 1914 de la Castelul Peleş din Sinaia, se va situa în tabăra ce susţinea neutralitatea României, fiind printre cei care s-au opus dorinţei Regelui Carol I de a intra în Război de partea Puterilor Centrale.

Liberalul Ion Gheorghe Duca scria:

”Din profesiunea lui de inginer rămăsese cu obişnuinţa de a nu pune niciodată piciorul pe un teren, înainte de a-l fi sondat şi de a cunoaşte bine soliditatea lui. Dar, odată gestaţiunea terminată, odată hotărârea luată, nu am întâlnit în toată viaţa şi în toată cariera mea politică, om mai neclintit în ducerea până la capăt a hotărârilor sale”.

I. G. Duca, Portrete şi amintiri, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1932

1916

Desfăşurarea fronturilor Primului Război Mondial a făcut ca presiunea din ambele tabere să fie foarte mare în favoarea intrării României în război. Astfel, prim-ministrul Ionel Brătianu a purtat negocieri secrete cu statele membre ale Antantei, ajungând la un acord în data de 16 august 1916, când au fost semnate, în casa fratelui său, Vintilă Brătianu, două convenţii. După aprobarea obţinută în Consiliul de Coroană, pe data de 27 august 1916, România declara război Austro-Ungariei.

1916 - 1919

În urma victoriei taberei Antantei, Ionel Brătianu a condus delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Paris, unde a intrat în conflict cu reprezentanţii Marilor Puteri, care considerau România o “ţară cu interese limitate”.

În unul dintre discursurile sale din Parlamentul României, Ionel Brătianu spunea:

“Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume; fiţi cât de modeşti pentru persoana dvs., nu fiţi modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi”.

I. G. Duca, Portrete şi amintiri, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1932

1922 - 1927

Guvernul condus de către Ionel Brătianu a adoptat o serie de legi, care au stat la baza realizării unificării teritorial - administrative a ţării, cea mai importantă fiind Constituţia din 29 martie 1923.

24 noiembrie 1927

La numai 63 de ani, Ion I.C. Brătianu se stinge din viaţă. A fost înmormântat în biserica - mausoleu din vecinătatea reşedinţei familiei Brătianu din judeţul Argeş, odihnindu-se pentru vecie alături de părintele său, renumitul om politic Ion Constantin Brătianu, şi de cei mai importanţi membri ai familiei.