Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:

GENERAŢIA UNIRII. Alexandru Vaida-Voevod, din tânăr unionist ardelean a ajuns primul şef de guvern al României Mari."Istoria ne cheamă la fapte"

Alexandru Vaida-Voevod a fost om politic, medic, publicist, unul dintre liderii marcanţi ai Partidului Naţional Român din Transilvania şi ai Partidului Naţional Ţărănesc.

1892
La vârsta de douăzeci de ani s-a angajat în mişcarea naţională alături de colegii săi de la universitate, intrând sub influenţa juristului şi politicianului Aurel C. Popovici. 
 
10 noiembrie 1918
În corespondenţa cu Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod amintea, la 10 noiembrie 1918, despre crimele ungurilor împotriva românilor şi menţiona că acestea sunt însoţite de acţiuni bolşevice, fapte care puteau pune în pericol unirea cu România. În acest context, Alexandru Vaida-Voevod şi Teodor Mihali au trimis Guvernului român de la Iaşi, 2 solii cu misiuni speciale.

 

Într-un fragment din textul convocării la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia apărut în cotidianul „Unirea” din Blaj la 27 noiembrie 1918 se spunea:
 
„Istoria ne cheamă la fapte. Mersul irezistibil al civilizaţiei omeneşti a scos şi neamul nostru românesc din întunericul robiei la lumina conştinţei de sine. Ne-am trezit din somnul de moarte şi vrem să trăim alături de celelalte naţiuni ale lumii. În numele dreptăţii eterne şi al principiului liberei dispoziţii a naţiunilor. Principiu consacrat acum prin evoluţia istoriei, naţiunea română din Ungaria şi Transilvania vrea să-şi hotărască soarta sa de-acum înainte.”
 
30 noiembrie 1918
Alexandru Vaida-Voevod propune organizarea unei conferinţe preliminare a Marii Adunări de la Alba-Iulia, prilej cu care contribuie la textul Rezoluţiei redactat de Vasile Goldiş.
 
 „Până la întrunirea Constituantei, reprezentată prin totalitatea neamului românesc unitar într-o singură ţară, rămâne ca afacerile să se conducă prin reprezentanţii aleşi de Marea Adunare Naţională”.
 
Decembrie 1918
La propunerea făcută de Alexandru Vaida-Voevod, Adunarea Naţională a ales Marele Sfat Naţional Român, care a fost parlamentul provizoriu al Transilvaniei până la unificarea administrativă definitivă a României. Marele Sfat Naţional Român a ales, la rândul său, şi guvernul provizoriu al Transilvaniei. Alexandru Vaida-Voevod a făcut parte din delegaţia care a fost desemnată de Marele Sfat Naţional Român să prezinte Actul Unirii Regelui Ferdinand şi Guvernului român. Delegaţia a fost primită la 12-13 decembrie 1918 la Bucureşti cu mare entuziasm.
 
Februarie 1919
La Conferinţa de Pace de la Paris, Alexandru Vaida-Voevod a sintetizat într-un memoriu conţinutul Rezoluţiei adoptate la 1 decembrie 1918 la Alba-Iulia.

1919 - 1933
Alexandru Vaida-Voevod a fost deputat în primul parlament al României Mari în noiembrie 1919, ulterior ocupând funcţia de prim-ministru timp de trei mandate.
Eforturile diplomatice ale lui Alexandru Vaida-Voevod au contribuit la crearea atmosferei propice semnării la 4 iunie 1920 a Tratatului de Pace cu Ungaria la Trianon, prin care se recunoştea valabilitatea internaţională a Actului Unirii adoptat la Alba-Iulia la 1 decembrie 1918.
 


Contemporanul Ştefan Cicio-Pop scria despre Alexandru Vaida-Voevod:
 „Ce-a fost în tinereţe aceea este şi astăzi: curaj până la temeritate şi sinceritate până la brutalitate. Ambele aceste calităţi au servit admirabil cauzei româneşti. Cu forţa curajului său a inspirat încredere poporului batjocorit şi asuprit, ridicându-i moralul şi întărindu-i încrederea în destinele sale. Cu sinceritatea lui, în cele mai grele momente ale vieţii noastre de stat, a cucerit simpatia marilor noştri aliaţi, datorita cărui fapt, ţara s'a ales cu cele mai strălucite succese”.
Florin Salvan, Horia Salcă, Dr. Alexandru Vaida Voevod, europeanul. 1872-1920, Braşov, Editura Transilvania Expres, 2002
 
1945 - 1950
Evenimentele politice ulterioare au determinat ieşirea lui Alexandru Vaida-Voevod de pe scena politică şi arestarea sa de către autorităţile comuniste la 24 martie 1945. În 1946 a fost pus în arest la domiciliu, la Sibiu, unde şi-a petrecut restul vieţii, până la moartea sa în 1950, la vârsta de 78 de ani.
Similare