Dimitrie Marmeliuc, 20.XI.1886 – 01.XI.1970, profesor universitar, om politic, fost primar al oraşului Cernăuţi, artizan al Unirii Bucovinei cu România
1906
Dimitrie Marmeliuc îşi începe studiile la Universitatea din Cernăuţi şi este foarte activ în societatea studenţească Junimea. Susţine teza de doctorat la Viena, în 1913.
1915
Fuge în România unde promovează intrarea ţării în război de partea Antantei, împotriva Austro-Ungariei. Participă la luptele de la Mărăşeşti, fiind rănit. Este primul român din afara Regatului care primeşte ordinul Mihai Viteazul, menţionat în publicaţia România Mare.
„A fost avansat sublocotenent şi sʼa cerut la front, unde până atuncea mulţi bucovineni îşi făcuseră pe deplin datoria. Fire isteaţă şi cinstită, a luptat ca un viteaz în lupta cea mai grea şi cea mai glorioasă.”
(F. Doboş,Primul Român de peste hotare decorat cu ordinul Mihai Viteazul în România Mare, Kiev, anul I, nr. 9, 14 septembrie 1917, p. 4)
1918
Ajunge în Basarabia, pentru a ajuta mişcarea românească. Este numit profesor la Seminarul Eparhial din Chişinău şi crede cu tărie în realizarea idealului Unirii.
noiembrie 1918
Dimitrie Marmeliuc pleacă spre Cernăuţi, din partea Guvernului român, pentru a transmite o scrisoare oficială şi revine la Iaşi cu mesaje de la bucovineni. Participă şi votează în Congresul general al Bucovinei unirea cu România.
Dimitrie Marmeliuc spunea:
„S’au împlinit vremurile dorite de sute de generaţii. Bucovina s’a realipit la sânul mamei sale, dela care a fost smulsă de sbiri şi ţinută sub chinurile lor prin 144 ani.”
(D. Marmeliuc, Actul Unirii în Glasul Bucovinei, anul I, nr. 15, 30 noiembrie 1918)
Importanţa Unirii
În 1938, Dimitrie Marmeliuc aprecia:
„Sunt 20 de ani de când s-au petrecut aceste măreţe şi înduioşătoare fapte. Lupte eroice... sacrificii supraomeneşti ... suferinţe de mucenici ... schingiuiri de martiri ... mii şi mii de morţi cu mâinile întinse spre idealul Unirii ... viteji ai faptei şi ai avântului realizând acest ideal ...”.
(Aminitiri bucovinene din vremea Unirii, Iaşi, Editura ALFA, 2000 [1938], p. 113)
1919-1940
După război devine redactor-şef al ziarului Glasul Bucovinei, din 1925 profesor de limba şi literatură elină la Universitatea din Cernăuţi şi apoi decan al Facultăţii de Litere. A fost deputat şi senator. Între 1933 şi 1937 este primar al oraşului Cernăuţi.
Publică lucrări despre literatura Greciei Antice – Homer, Sofocle, Eschil –,despre viaţa culturală a Bucovinei sau despre momente dificile şi eroi din timpul Primului Război Mondial.
1940-1970
Profesorul Dimitrie Marmeliuc şi familia sa se refugiază la Bucureşti, din calea Armatei Roşii, care ocupase Basarabia şi Bucovina de Nord. Este numit profesor la Universitatea din Bucureşti, dar mai târziu a fost înlăturat din învăţământ şi angajat la Institutul de Lingvistică. Se stinge din viaţă pe 1 noiembrie 1970.
Dimitrie Marmeliuc îşi începe studiile la Universitatea din Cernăuţi şi este foarte activ în societatea studenţească Junimea. Susţine teza de doctorat la Viena, în 1913.
1915
Fuge în România unde promovează intrarea ţării în război de partea Antantei, împotriva Austro-Ungariei. Participă la luptele de la Mărăşeşti, fiind rănit. Este primul român din afara Regatului care primeşte ordinul Mihai Viteazul, menţionat în publicaţia România Mare.
„A fost avansat sublocotenent şi sʼa cerut la front, unde până atuncea mulţi bucovineni îşi făcuseră pe deplin datoria. Fire isteaţă şi cinstită, a luptat ca un viteaz în lupta cea mai grea şi cea mai glorioasă.”
(F. Doboş,Primul Român de peste hotare decorat cu ordinul Mihai Viteazul în România Mare, Kiev, anul I, nr. 9, 14 septembrie 1917, p. 4)
1918
Ajunge în Basarabia, pentru a ajuta mişcarea românească. Este numit profesor la Seminarul Eparhial din Chişinău şi crede cu tărie în realizarea idealului Unirii.
noiembrie 1918
Dimitrie Marmeliuc pleacă spre Cernăuţi, din partea Guvernului român, pentru a transmite o scrisoare oficială şi revine la Iaşi cu mesaje de la bucovineni. Participă şi votează în Congresul general al Bucovinei unirea cu România.
Dimitrie Marmeliuc spunea:
„S’au împlinit vremurile dorite de sute de generaţii. Bucovina s’a realipit la sânul mamei sale, dela care a fost smulsă de sbiri şi ţinută sub chinurile lor prin 144 ani.”
(D. Marmeliuc, Actul Unirii în Glasul Bucovinei, anul I, nr. 15, 30 noiembrie 1918)
Importanţa Unirii
În 1938, Dimitrie Marmeliuc aprecia:
„Sunt 20 de ani de când s-au petrecut aceste măreţe şi înduioşătoare fapte. Lupte eroice... sacrificii supraomeneşti ... suferinţe de mucenici ... schingiuiri de martiri ... mii şi mii de morţi cu mâinile întinse spre idealul Unirii ... viteji ai faptei şi ai avântului realizând acest ideal ...”.
(Aminitiri bucovinene din vremea Unirii, Iaşi, Editura ALFA, 2000 [1938], p. 113)
1919-1940
După război devine redactor-şef al ziarului Glasul Bucovinei, din 1925 profesor de limba şi literatură elină la Universitatea din Cernăuţi şi apoi decan al Facultăţii de Litere. A fost deputat şi senator. Între 1933 şi 1937 este primar al oraşului Cernăuţi.
Publică lucrări despre literatura Greciei Antice – Homer, Sofocle, Eschil –,despre viaţa culturală a Bucovinei sau despre momente dificile şi eroi din timpul Primului Război Mondial.
1940-1970
Profesorul Dimitrie Marmeliuc şi familia sa se refugiază la Bucureşti, din calea Armatei Roşii, care ocupase Basarabia şi Bucovina de Nord. Este numit profesor la Universitatea din Bucureşti, dar mai târziu a fost înlăturat din învăţământ şi angajat la Institutul de Lingvistică. Se stinge din viaţă pe 1 noiembrie 1970.
