Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:

Alexandru Marghiloman, personalitate marcantă a vieţii româneşti

Alexandru Marghiloman (27.I.1854 - 10.V.1925), doctor în drept şi în ştiinţe politice, personalitate marcantă a vieţii româneşti.

1888 – 1918
A fost ministru şi a deţinut funcţii importante în Guvernul român, în cadrul mai multor ministere: Justiţie (1888, 1891-1895), Lucrări Publice (1888–1889, 1889–1890), Ministerul Domeniilor (1890–1891), Externe (1900-1901), Ministerul de Interne (1910-1912), Finanţe (1912-1914). În martie 1918 demisionează Guvernul Alexandru Averescu şi intră în scenă Guvernul Alexandru Marghiloman.


 
ADRIAN CIOROIANU istoric, profesor universitar: "Regele Ferdinand, aflat în refugiu la Iaşi, se gândeşte pe cine putem noi pune prim-ministru la Bucureşti? Ne trebuie un om care să fie mai bine văzut de germani, care să aibă o mai bună relaţie cu germanii. De ce era necesară o relaţie mai bună? Pentru a negocia următorul tratat de pace dintre România şi Puterile Centrale. Categoric Ferdinand l-a ales pe A. Marghiloman, sperând că acesta este mai bine văzut de germani, vor da nişte condiţii de pace ceva mai bune României."
 
23 martie 1918
Ion Inculeţ, Daniel Ciugureanu şi Constantin Stere, la insistenţa Blocului Moldovenesc, se deplasează la Iaşi, unde, în incinta Palatului Sturdza, discută cu reprezentanţii Guvernului român problema Unirii Basarabiei cu România. Delegaţia basarabeană îl invită pe Alexandru Marghiloman, prim-ministru al României, la Chişinău.


 
27 martie 1918
La şedinţa convocată cu ocazia votării Unirii Basarabiei cu România a ţinut două discursuri. La deschiderea şedinţei, Alexandru Marghiloman face o serie de precizări legate de reforma agrară, despre Constituantă, garantarea libertăţilor cetăţeneşti, amnistierea delictelor de ordin politic, organizarea locală şi prezenţa în Parlament a reprezentanţilor basarabeni.
 
Din procesul verbal al şedinţei Sfatului Ţării din 27 martie 1918:
La tribună se urcă prim-ministrul Marghiloman, întâmpinat cu aplauze furtunoase. Când cei prezenţi în sală s-au liniştit, prim-ministrul s-a adresat către ei în limba română cu o cuvântare, în care a declarat: „În vremurile de răstrişte ale Republicii Moldoveneşti, când tânărul guvern s-a adresat României după ajutor, ea, ca mamă iubitoare, care a auzit vocea cunoscută a copilului său, n-a întârziat să vină în ajutorul ei. Toate clasele sociale, toate partidele s-au grăbit să vină acolo, unde-i chema datoria şi vocea sângelui. Şi iată că astăzi noi culegem roadele muncii domniilor voastre, fii adevăraţi ai poporului, şi patrioţilor, care au muncit pentru folosul şi mărirea poporului nostru şi a întregii Românii.”
 
(din cartea lui Ştefan Ciobanu, „Unirea Basarabiei”, Chişinău, 1993)
 
ADRIAN CIOROIANU istoric, profesor universitar: "Cel mai frumos moment al carierei politice a lui Alexandru Marghiloman a fost prezenţa lui pe 27 martie 1918 la Chişinău. În momentul în care Sfatul Ţării a proclamat Unirea Basarabiei cu România, Alexandru Marghiloman, sigur fusese anunţat, era prezent la Chişinău şi a transmis Sfatului Ţării salutul Regelui Ferdinand şi gratitudinea, mulţumirile întregului popor român pentru ceea ce se întâmpla."
 
27 martie 1918
După discurs, Alexandru Marghiloman a părăsit sala de şedinţe pentru a vizita Cercul Militar, sediul Corpului 6 Armată, unde a băut un “ceai de onoare” cu generalul Istrati, ofiţerii superiori şi generalii. După vot, la ora 19:00, a revenit în sala unde avusese loc şedinţa Sfatului Ţării. A fost anunţat că pentru Unire au votat 80 de delegaţi, 35 s-au abţinut, iar 3 au fost contra.
 
După aflarea rezultatului votului, Alexandru Marghiloman a ţinut cel de-al doilea discurs me­morabil:
“În numele poporului român şi al Regelui său, Majestatea Sa Ferdinand I, iau act de hotărârea Sfatului şi proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru Totdeauna cu România, una şi indivizibilă…Să ne închinăm în faţa ge­niului rasei noastre care a permis poporului care la prima suflare a libertăţii a prins inimile lor şi să salutăm adânc pe aceşti oameni (din guvernul basarabean, n.r.) care fără preocupări egoiste, putând să rămână conducătorii unui stat, au voit mai bine să fie servitorii unei naţii”.
 
(din cartea lui Ştefan Ciobanu, „Unirea Basarabiei”, Chişinău, 1993)
 
28 – 30 martie 1918
În dimineaţa zilei de 28 martie, Alexandru Marghiloman părăseşte Chişinăul, iar la 30 martie o delegaţie din Basarabia a plecat la Iaşi şi a prezentat Regelui Actul Unirii. Primiţi cu aclamaţii la gară, membrii au mers la Mitropolie, unde, în prezenţa Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria a avut loc un Tedeum. Toate momentele şi atmosfera de sărbătoare fiind prezentate de către presa din acea vreme.


 
7 mai 1918
Ca ministru de Interne şi prim-ministru a negociat pacea cu Germania, semnând tratatul de la Buftea, ceea ce ulterior a determinat debarcarea sa din viaţa politică.
 
ADRIAN CIOROIANU istoric, profesor universitar: "El este cel care s-a sacrificat pentru ţară şi şi-a sacrificat cariera politică pentru Unirea Basarabiei cu România şi pentru idealul unirii, chiar dacă a fost partizanul alianţei cu Puterile Centrale, adica alianţei cu Germania."
 
Ianuarie 1924
În cadrul unei recepţii organizate în cinstea împlinirii vârstei de 70 de ani şi 10 ani de la alegerea în fruntea Partidului Conservator, Alexandru Marghiloman a rostit un memorabil discurs referitor la actul Unirii Basarabiei cu România:

“Ne-am adunat aici ca să cinstim data, pen­tru totdeauna memorabilă, de 27 martie 1918, când Basarabia a reintrat în sâ­nul Patriei Mame…Nu uitaţi că a fost prima zare de lumină care străbătea cerul negru şi mohorât care de 18 luni apăsa peste întreaga Românie. A fost picătura de rouă care a căzut peste buzele rupte de friguri ale României sângerânde”.
 


10 mai 1925
Alexandru Marghiloman a murit la vârsta de 71 de ani, fiind înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti, în cavoul familiei. Post-mortem au fost publicate cele cinci volume de „Note politice”, o culegere de memorii care descriu bogata sa experienţă politică.
Similare