60 de oameni au fost înmormântaţi în cimitirul militar din Milano doar în prezenta primarului şi a unui preot. Sunt oameni despre care nimeni nu s-a interesat, nimeni nu a venit la morgă să întrebe de ei. Pe crucile albe, simple, le este trecut doar numele. E un loc simbolic cimitirul militar. Pentru că aceşti oameni au căzut într-un altfel de război, împotriva unui inamic invizibil: coronavirusul.
Locului i se spune „Câmpul 87” şi se află într-un capăt al cimitirului militar. Este primul cimitir de război populat în timp de pace, făcut pentru cei care au murit departe de cei dragi, învinşi de coronavirus. Este un loc al paşilor pierduţi. Acei paşi pe care copiii, soţiile, prietenii ar fi dorit să-i facă pentru a-i însoţi pe cei pe care i-au iubit în ultima lor călătorie. Numai că la înmormântare i-au avut alături doar pe angajaţii municipalităţii, scrie Digi24.
Aici, pe „Câmpul 87”, se ridică şaizeci de cruci albe, mici. Războiul împotriva pandemiei a rupt familii, a făcut să dispară o generaţie şi a împiedicat până şi ultima alinare, ultimul adio.
Dorinţele lor au fost uitate, nu ştie nimeni dacă ar fi vrut să fie înmormântaţi în satul în care s-au născut sau poate doreau să fie incineraţi şi cenuşa aruncată pe munte sau în mare. Pentru că nu a venit nimeni la morgă după ei.
Unii poate rămăseseră singuri, dar în cazul multora, apropiaţii lor nu au putut veni: fie sunt obligaţi să stea acasă în carantină, fie sunt ei înşişi bolnavi la spital, în terapie intensivă, luptând pentru viaţă. Sunt prizonierii Covid.
Iar pentru a nu lăsa morţii în morgi până la apariţia cuiva care să întrebe de ei, în aceste săptămâni de urgenţă, municipalitatea din Milani a preluat totul, de la cheltuieli la organizarea înmormântării. Şi a decis să dedice un spaţiu, la graniţa cu cimitirul evreiesc din Milano, morţilor singuri, nereclamaţi de nimeni. Un loc unde să stea pentru totdeauna sau temporar, până când soţiile sau copiii, soţul, cineva care îşi va mai aminti de ei, va fi sau vor fi capabili să le organizeze alte funeralii.
Departe de imaginea marelui mormânt comun în care sunt îngropate zeci şi zeci de sicrie ieftine de pin, la New York, în Insula Hart, Câmpul 87 din Musocco va rămâne aşa, simplu, timp de doi ani de la ultima înmormântare, fără monumente funerare. Doar crucile albe cu numele, ca în cimitirele de război pietrele funerare în mijlocul unui câmp verde.
„De mai multe ori am spus că Milano a rezistat. Este adevărat, dar a plătit un preţ foarte mare. I-am pierdut pe mulţi dintre fiii noştri. În unele cazuri a fost şi mai tragic, pentru că unii au plecat dintre noi fără nimeni lângă ei, fără familie. În acest spaţiu pe care îl vedeţi au fost îngropate acele trupuri pe care nimeni din familie nu le-a revendicat. O tragedie în tragedie”, a declarat Giuseppe Sala - primarul oraşului Milano.
