Noul preşedinte al Comisiei Europene (CE) este programat să fie votat, în data de 16 iulie 2019, în cadrul celei de-a doua sesiuni plenare a Parlamentului European (PE), desfăşurate în intervalul 15-18 iulie, potrivit ordinii de zi a sesiunii plenare, afişate pe site-ul www.europarl.europa.eu.
La 28 mai 2019, a avut loc un dineu informal în cadrul căruia şefii de stat şi de guverne au analizat rezultatele alegerilor pentru PE, din 26 mai 2019, şi i-au încredinţat preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, mandatul de a avea consultări cu PE şi cu şefii de stat sau de guvern.
Cu ocazia Consiliului European din 20-21 iunie 2019, liderii Uniunii Europene (UE) au discutat despre posibilele candidaturi pentru cele mai înalte funcţii de conducere de la nivelul UE (preşedinţia CE, a PE, a Consiliului European şi a Băncii Centrale Europene - BCE), dar nu au ajuns la nicio concluzie.
Astfel, nominalizările pentru preşedinţiile UE au fost făcute în cadrul Summit-ului european din 30 iunie-2 iulie 2019, de la Bruxelles, când şefii de stat şi de guverne au convenit asupra nominalizării Ursulei von der Leyen (PPE, Germania), pentru funcţia de preşedinte al CE.
La Summit-ul din 30 iunie-2 iuilie 2019, Consiliul European a mai convenit asupra nominalizării lui Charles Michel (ALDE, Belgia) în calitatea de preşedinte al Consiliului European, a lui Josep Borell Fontelles (S&D, Spania) pentru funcţia de Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politica de securitate şi a lui Christine Lagarde (Franţa) drept candidat la funcţia de preşedinte al BCE.
Nominalizarea Ursulei von der Leyen pentru funcţia de preşedinte al CE s-a făcut în urma negocierilor dintre liderii politici europeni, şi nu în baza procedurii ''cap de listă'' (Spitzenkandidaten), care a fost aplicată de PE la alegerea preşedintelui în 2014, potrivit http://www.europarl.europa.eu/.
Procedura ''Spitzenkandidaten'' alocă preşedinţia Comisiei candidatului ''cap de listă'' din partidul politic european care a câştigat cele mai multe locuri în PE. Potrivit acestui sistem, care nu este prevăzut de tratatele UE, partidele politice europene îşi aleg un candidat încă înainte de alegerile europene care să fie în prim-planul campaniei lor electorale şi să fie candidatul lor oficial la preşedinţia CE.
În urma alegerilor europene din 26 mai 2019, grupul politic câştigător în PE a fost Partidul Popular European (PPE) şi l-a avut ''cap de listă'' pe germanul Manfred Weber.
Comisia Europeană, în noua sa componenţă, îşi va începe activitatea la data de 1 noiembrie 2019.
Criterii care stau la baza alegerii Comisiei Europene
Membrii Comisiei sunt aleşi printr-un sistem de rotaţie stabilit de către Consiliul European, conform căruia statele membre sunt tratate în mod absolut egal în ceea ce priveşte stabilirea ordinii de rotaţie şi a duratei prezenţei reprezentanţilor lor în cadrul Comisiei. Un alt criteriu care trebuie respectat este cel al diversităţii demografice şi geografice a statelor membre, potrivit articolului nr. 244 din Tratatul privind Funcţionarea UE (versiunea consolidată).
Nominalizarea şi alegerea preşedintelui CE
Potrivit Tratatului UE (art. 17), Consiliul European se consultă cu PE apoi decide, cu majoritate calificată, asupra unui candidat pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, acesta devenind nominalizarea Consiliului European pentru aceasta funcţie.
La rândul său, Consiliul European prezintă nominalizarea PE, care alege, cu majoritate absolută (jumătate plus unu din numărul de deputaţi europeni), scrie www.europarl.europa.eu.
În cazul în care candidatul nu obţine la votul din PE majoritatea necesară, statele membre trebuie să propună un alt candidat în termen de o lună, Consiliul European hotărând cu majoritate calificată.
Preşedintele ales al Comisiei Europene va trimite scrisori oficiale către şefii statelor membre, invitându-i să propună candidaţi pentru posturile de comisari.
Nominalizarea şi audierile comisarilor
Fiecare dintre cei 28 de comisari - câte unul din fiecare stat membru - primeşte responsabilitatea unui domeniu politic specific din partea preşedintelui Comisiei. Comisia ca întreg trebuie să primească aprobarea PE.
Evaluarea în comisiile specializate ale PE cuprinde, pentru fiecare portofoliu, două etape: procedura scrisă, în cadrul căreia comisarul desemnat trebuie să ofere răspunsuri scrise la cinci întrebări puse de deputaţii europeni şi o audiere de trei ore, în care candidatul ţine un discurs de maximum 15 minute şi răspunde la întrebări.
Comisia responsabilă cu evaluarea trebuie să îşi finalizeze evaluarea în 24 de ore de la audiere, putând cere în scris alte informaţii.
Un raport de evaluare separat pentru fiecare comisar desemnat este trimis de către Comisie Conferinţei Preşedinţilor şi Conferinţei Preşedinţilor din PE. În cazul în care decide să nu ceară mai multe informaţii şi în urma unui schimb de opinii, Conferinţa Preşedinţilor din PE declară audierile încheiate.
Învestitura comisarilor
Preşedintele Comisiei îşi prezintă echipa şi priorităţile politice în cadrul unei şedinţe plenare a PE. După o dezbatere, deputaţii europeni decid, cu majoritatea voturilor exprimate, dacă susţin sau nu noul colegiu de comisari pentru un mandat de cinci ani.
După ce au primit aprobarea Parlamentului, preşedintele şi comisarii sunt numiţi în mod oficial de Consiliul UE, care hotărăşte cu majoritate calificată.
Cu ocazia Consiliului European din 20-21 iunie 2019, liderii Uniunii Europene (UE) au discutat despre posibilele candidaturi pentru cele mai înalte funcţii de conducere de la nivelul UE (preşedinţia CE, a PE, a Consiliului European şi a Băncii Centrale Europene - BCE), dar nu au ajuns la nicio concluzie.
Astfel, nominalizările pentru preşedinţiile UE au fost făcute în cadrul Summit-ului european din 30 iunie-2 iulie 2019, de la Bruxelles, când şefii de stat şi de guverne au convenit asupra nominalizării Ursulei von der Leyen (PPE, Germania), pentru funcţia de preşedinte al CE.
La Summit-ul din 30 iunie-2 iuilie 2019, Consiliul European a mai convenit asupra nominalizării lui Charles Michel (ALDE, Belgia) în calitatea de preşedinte al Consiliului European, a lui Josep Borell Fontelles (S&D, Spania) pentru funcţia de Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politica de securitate şi a lui Christine Lagarde (Franţa) drept candidat la funcţia de preşedinte al BCE.
Nominalizarea Ursulei von der Leyen pentru funcţia de preşedinte al CE s-a făcut în urma negocierilor dintre liderii politici europeni, şi nu în baza procedurii ''cap de listă'' (Spitzenkandidaten), care a fost aplicată de PE la alegerea preşedintelui în 2014, potrivit http://www.europarl.europa.eu/.
Procedura ''Spitzenkandidaten'' alocă preşedinţia Comisiei candidatului ''cap de listă'' din partidul politic european care a câştigat cele mai multe locuri în PE. Potrivit acestui sistem, care nu este prevăzut de tratatele UE, partidele politice europene îşi aleg un candidat încă înainte de alegerile europene care să fie în prim-planul campaniei lor electorale şi să fie candidatul lor oficial la preşedinţia CE.
În urma alegerilor europene din 26 mai 2019, grupul politic câştigător în PE a fost Partidul Popular European (PPE) şi l-a avut ''cap de listă'' pe germanul Manfred Weber.
Comisia Europeană, în noua sa componenţă, îşi va începe activitatea la data de 1 noiembrie 2019.
Criterii care stau la baza alegerii Comisiei Europene
Membrii Comisiei sunt aleşi printr-un sistem de rotaţie stabilit de către Consiliul European, conform căruia statele membre sunt tratate în mod absolut egal în ceea ce priveşte stabilirea ordinii de rotaţie şi a duratei prezenţei reprezentanţilor lor în cadrul Comisiei. Un alt criteriu care trebuie respectat este cel al diversităţii demografice şi geografice a statelor membre, potrivit articolului nr. 244 din Tratatul privind Funcţionarea UE (versiunea consolidată).
Nominalizarea şi alegerea preşedintelui CE
Potrivit Tratatului UE (art. 17), Consiliul European se consultă cu PE apoi decide, cu majoritate calificată, asupra unui candidat pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, acesta devenind nominalizarea Consiliului European pentru aceasta funcţie.
La rândul său, Consiliul European prezintă nominalizarea PE, care alege, cu majoritate absolută (jumătate plus unu din numărul de deputaţi europeni), scrie www.europarl.europa.eu.
În cazul în care candidatul nu obţine la votul din PE majoritatea necesară, statele membre trebuie să propună un alt candidat în termen de o lună, Consiliul European hotărând cu majoritate calificată.
Preşedintele ales al Comisiei Europene va trimite scrisori oficiale către şefii statelor membre, invitându-i să propună candidaţi pentru posturile de comisari.
Nominalizarea şi audierile comisarilor
Fiecare dintre cei 28 de comisari - câte unul din fiecare stat membru - primeşte responsabilitatea unui domeniu politic specific din partea preşedintelui Comisiei. Comisia ca întreg trebuie să primească aprobarea PE.
Evaluarea în comisiile specializate ale PE cuprinde, pentru fiecare portofoliu, două etape: procedura scrisă, în cadrul căreia comisarul desemnat trebuie să ofere răspunsuri scrise la cinci întrebări puse de deputaţii europeni şi o audiere de trei ore, în care candidatul ţine un discurs de maximum 15 minute şi răspunde la întrebări.
Comisia responsabilă cu evaluarea trebuie să îşi finalizeze evaluarea în 24 de ore de la audiere, putând cere în scris alte informaţii.
Un raport de evaluare separat pentru fiecare comisar desemnat este trimis de către Comisie Conferinţei Preşedinţilor şi Conferinţei Preşedinţilor din PE. În cazul în care decide să nu ceară mai multe informaţii şi în urma unui schimb de opinii, Conferinţa Preşedinţilor din PE declară audierile încheiate.
Învestitura comisarilor
Preşedintele Comisiei îşi prezintă echipa şi priorităţile politice în cadrul unei şedinţe plenare a PE. După o dezbatere, deputaţii europeni decid, cu majoritatea voturilor exprimate, dacă susţin sau nu noul colegiu de comisari pentru un mandat de cinci ani.
După ce au primit aprobarea Parlamentului, preşedintele şi comisarii sunt numiţi în mod oficial de Consiliul UE, care hotărăşte cu majoritate calificată.
