Două ţări membre NATO se joacă, în aceste zile, cu focul, în largul Mării Mediterane. Amplificarea tensiunilor dintre Grecia şi Turcia, apărute pe fondul ultimelor dispute economice din Mediterana de Est, a adus relaţiile, şi aşa dificile, dintre cele două ţări în pragul unui nou „minim istoric”. Varianta unei confruntări militare între cele două state NATO, oricât de bizar ar suna, devine, cel puţin pentru moment, un scenariu care nu mai poate fi cu desăvârşire ignorat. Deşi este încă extrem de puţin probabil să vedem un conflict militar clasic, deschis, cu flote navale angajate total una împotriva celeilalte, Turcia ar putea declanşa „atacuri şi provocări”, mai ales dacă Uniunea Europeană e decisă să impună sancţiuni economice Ankarei.
„Cu cât cresc şansele de noi sanctiuni europene împotriva Turciei, cu atât cresc şi şansele pentru atacuri şi provocări”, a declarat, pentru Digi24.ro, Claudiu Degeratu, expert în securitate internaţională, NATO, UE, apărare şi studii strategice.
Preşedintele turc Recep Erdogan ar putea, astfel, să apeleze la întregul arsenal al unui război „hibrid” în regiunea Mediteranei de Est, ca singură modalitate de a atenua mediatic posibilele sancţiuni.
„Turcia va folosi o criză navală, arestări de nave, şicane în apele internaţionale, migranţi trimişi spre insulele greceşti, măsuri împotriva vaselor sub pavilioane europene sau sechestrări imediat ce vor fi anunţate sancţiunile europene împotriva Ankarei”, a apreciat analistul militar Degeratu.
Cum s-a ajuns aici
Miza de această dată, deşi veche de când lumea (accesul la resurse) este una extrem de delicată, multiplicată de actualul context mondial (pandemie), la care se adaugă bonusul crizei economice mondiale care nu va ierta pe nimeni.
Recent, guvernul de la Ankara a anunţat că vrea să foreze după bogatele resurse de gaze naturale din Mediterana de Est, mai exact în sudul şi estul insulei greceşti Kastelorizo.
Doar că elenii susţin că regiunea respectivă aparţine Zonei Economice Exclusive a Greciei, chiar dacă, din punct de vedere geografic, insula se află la 2 kilometri de largul coastelor turceşti.
Grecii au plusat şi ei la escaladarea acestei crize. Parlamentul elen este aşteptat să voteze ratificarea acordului semnat cu Egiptul pentru demarcarea „Zonelor Economice Exclusive (ZEE)”, care sunt incompatibile cu pretenţiile Turciei.
La rândul ei, Turcia a semnat un tratat similar cu Libia, în noiembrie 2019, şi consideră că guvernele UE sunt „ostaticele” abordării elene a disputei, în condiţiile în care UE sprijină aspiraţiile Greciei în ceea ce priveşte demarcarea ZEE.
Între timp, la Atena, premierul grec Kyriakos Mitsotakis i-a anunţat pe parlamentarii eleni că apele teritoriale ale Greciei vor fi extinse de la 6 la 12 mile nautice de-a lungul ţărmurilor sale vestice şi că Grecia şi-ar putea extinde apele teritoriale şi „în alte zone maritime”, fapt ce a provocat furia Ankarei.
Practic, ministrul turc de externe a avertizat că orice acţiune din partea Greciei vizând extinderea apelor sale teritoriale de-a lungul ţărmurilor estice, spre Turcia, va fi considerată un motiv de război.
„Ce ar fi dacă...”. De ce Erdogan e dispus să rişte mai mult, în acest moment
Declanşarea unui război „total” între Grecia şi Turcia reprezintă un scenariu destul de îndepărtat. Este greu de crezut că vom vedea desfăşurări ample de forţe sau operaţiuni militare la scară mare.
Zilele trecute, Ankara a acuzat Atena că „militarizează” insula Kastelorizo, unde, conform presei turce, au fost aduşi militari eleni. Erdogan a vorbit deschis despre război şi a avertizat că Turcia este dispusă „să dea martiri”.
Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, îi ameninţase duminică pe greci cu războiul, avertizând că ţara sa este dispusă „să dea martiri”.
Dar, chiar şi în cazul unor conflicte sau ciocniri izolate, Turcia pleacă, cel puţin în acest moment şi strict din punct de vedere militar, din postura de favorită.
„În plan strict militar, Turcia are prima şansă, pentru că Erdogan este dispus să arunce în luptă mai multe resurse”, a declarat Claudiu Degeratu. „Grecia pare mai rezervată şi se coordonează mai strâns cu Franţa şi probabil şi alţi aliaţi, pentru a aduce cazul în dezbatere europeană pe model clasic. Erdogan este mult mai dispus să rişte”, a spus Degeratu.
Şi asta deoarece, conform analistului, „Erdogan îşi menţine popularitatea prin acte belicoase, populism, iar conflictul vechi cu Grecia este foarte uşor de manipulat”.
Se naşte o dilemă: Cât de mult poate UE să aplice sancţiuni economice Turciei, dacă aceste sancţiuni ar reprezenta pretextul declanşării unui „război hibrid” de către Turcia, în regiune (arestări de nave, şicane în Mediterana, migranţi trimişi spre Grecia şi, implicit, UE, etc.)?
„Sancţiunile pot acoperi o plajă vastă: economice, juridice şi politice”, a spus analistul Degeratu. „Erdogan poate aplica limitat măsuri care să genereze crize locale şi ar mai putea să aplice sancţiuni la reciprocitate”.
Ca si in cazul Rusiei , aplicarea sanctiunilor trebuie sa fie o strategie pe termen lung, graduală şi care să fie asumată de cât mai multe ţări. „Turciei ii este usor să ia măsuri împotriva unui grup mic de state dar, dacă 28-30 de state vor aplica simultan sancţiunile, atunci impactul va fi mare pentru Ankara”, a spus expertul în securitate internaţională.
Rusia stă şi aşteaptă la cotitură
Orice conflict în interiorul NATO reprezintă un câştig pentru Rusia şi Vladimir Putin. O Turcie mai „angajată” în Marea Mediterană ar lăsa Rusiei mai mult spaţiu de manevră în Marea Neagră.
„Da, Rusia va avea mai mult spaţiu de manevră, inclusiv va folosi cazul cipriot pentru a începe noi activităţi de prospectare şi extracţie în zona economică exclusivă de lângă Crimeea.
Între timp, preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan a anunţat că ţara sa a descoperit cele mai mari depozite de gaze naturale din istoria sa, un câmp din Marea Neagră care ar conţine 320 de miliarde metri cubi de gaze naturale, adăugând că există o posibilitate ridicată să fie descoperite şi alte resurse în aceeaşi zonă.
„Demersul Turciei din Marea Neagră de prospectare este un bun pretext pentru Rusia să îşi intensifice activităţile civile şi militare în regiunea noastră”, a spus Degeratu.
Activităţi care s-au intensificat deja. Recent, două aeronave ruseşti au interceptat un bombardier american B 52 deasupra Mării Negre, conform comandantului Forţelor Aeriene Americane în Europa.
Cu acest prilej, avionul B 52 s-a confruntat cu turbulenţe, după ce piloţii ruşi au trecut pe lângă aeronava americană la mai puţin de 30 de metri distanţă. Manevrele operate de piloţii ruşi au fost declarate „nesigure şi lipsite de profesionalism”.
Preşedintele turc Recep Erdogan ar putea, astfel, să apeleze la întregul arsenal al unui război „hibrid” în regiunea Mediteranei de Est, ca singură modalitate de a atenua mediatic posibilele sancţiuni.
„Turcia va folosi o criză navală, arestări de nave, şicane în apele internaţionale, migranţi trimişi spre insulele greceşti, măsuri împotriva vaselor sub pavilioane europene sau sechestrări imediat ce vor fi anunţate sancţiunile europene împotriva Ankarei”, a apreciat analistul militar Degeratu.
Cum s-a ajuns aici
Miza de această dată, deşi veche de când lumea (accesul la resurse) este una extrem de delicată, multiplicată de actualul context mondial (pandemie), la care se adaugă bonusul crizei economice mondiale care nu va ierta pe nimeni.
Recent, guvernul de la Ankara a anunţat că vrea să foreze după bogatele resurse de gaze naturale din Mediterana de Est, mai exact în sudul şi estul insulei greceşti Kastelorizo.
Doar că elenii susţin că regiunea respectivă aparţine Zonei Economice Exclusive a Greciei, chiar dacă, din punct de vedere geografic, insula se află la 2 kilometri de largul coastelor turceşti.
Grecii au plusat şi ei la escaladarea acestei crize. Parlamentul elen este aşteptat să voteze ratificarea acordului semnat cu Egiptul pentru demarcarea „Zonelor Economice Exclusive (ZEE)”, care sunt incompatibile cu pretenţiile Turciei.
La rândul ei, Turcia a semnat un tratat similar cu Libia, în noiembrie 2019, şi consideră că guvernele UE sunt „ostaticele” abordării elene a disputei, în condiţiile în care UE sprijină aspiraţiile Greciei în ceea ce priveşte demarcarea ZEE.
Între timp, la Atena, premierul grec Kyriakos Mitsotakis i-a anunţat pe parlamentarii eleni că apele teritoriale ale Greciei vor fi extinse de la 6 la 12 mile nautice de-a lungul ţărmurilor sale vestice şi că Grecia şi-ar putea extinde apele teritoriale şi „în alte zone maritime”, fapt ce a provocat furia Ankarei.
Practic, ministrul turc de externe a avertizat că orice acţiune din partea Greciei vizând extinderea apelor sale teritoriale de-a lungul ţărmurilor estice, spre Turcia, va fi considerată un motiv de război.
„Ce ar fi dacă...”. De ce Erdogan e dispus să rişte mai mult, în acest moment
Declanşarea unui război „total” între Grecia şi Turcia reprezintă un scenariu destul de îndepărtat. Este greu de crezut că vom vedea desfăşurări ample de forţe sau operaţiuni militare la scară mare.
Zilele trecute, Ankara a acuzat Atena că „militarizează” insula Kastelorizo, unde, conform presei turce, au fost aduşi militari eleni. Erdogan a vorbit deschis despre război şi a avertizat că Turcia este dispusă „să dea martiri”.
Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, îi ameninţase duminică pe greci cu războiul, avertizând că ţara sa este dispusă „să dea martiri”.
Dar, chiar şi în cazul unor conflicte sau ciocniri izolate, Turcia pleacă, cel puţin în acest moment şi strict din punct de vedere militar, din postura de favorită.
„În plan strict militar, Turcia are prima şansă, pentru că Erdogan este dispus să arunce în luptă mai multe resurse”, a declarat Claudiu Degeratu. „Grecia pare mai rezervată şi se coordonează mai strâns cu Franţa şi probabil şi alţi aliaţi, pentru a aduce cazul în dezbatere europeană pe model clasic. Erdogan este mult mai dispus să rişte”, a spus Degeratu.
Şi asta deoarece, conform analistului, „Erdogan îşi menţine popularitatea prin acte belicoase, populism, iar conflictul vechi cu Grecia este foarte uşor de manipulat”.
Se naşte o dilemă: Cât de mult poate UE să aplice sancţiuni economice Turciei, dacă aceste sancţiuni ar reprezenta pretextul declanşării unui „război hibrid” de către Turcia, în regiune (arestări de nave, şicane în Mediterana, migranţi trimişi spre Grecia şi, implicit, UE, etc.)?
„Sancţiunile pot acoperi o plajă vastă: economice, juridice şi politice”, a spus analistul Degeratu. „Erdogan poate aplica limitat măsuri care să genereze crize locale şi ar mai putea să aplice sancţiuni la reciprocitate”.
Ca si in cazul Rusiei , aplicarea sanctiunilor trebuie sa fie o strategie pe termen lung, graduală şi care să fie asumată de cât mai multe ţări. „Turciei ii este usor să ia măsuri împotriva unui grup mic de state dar, dacă 28-30 de state vor aplica simultan sancţiunile, atunci impactul va fi mare pentru Ankara”, a spus expertul în securitate internaţională.
Rusia stă şi aşteaptă la cotitură
Orice conflict în interiorul NATO reprezintă un câştig pentru Rusia şi Vladimir Putin. O Turcie mai „angajată” în Marea Mediterană ar lăsa Rusiei mai mult spaţiu de manevră în Marea Neagră.
„Da, Rusia va avea mai mult spaţiu de manevră, inclusiv va folosi cazul cipriot pentru a începe noi activităţi de prospectare şi extracţie în zona economică exclusivă de lângă Crimeea.
Între timp, preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan a anunţat că ţara sa a descoperit cele mai mari depozite de gaze naturale din istoria sa, un câmp din Marea Neagră care ar conţine 320 de miliarde metri cubi de gaze naturale, adăugând că există o posibilitate ridicată să fie descoperite şi alte resurse în aceeaşi zonă.
„Demersul Turciei din Marea Neagră de prospectare este un bun pretext pentru Rusia să îşi intensifice activităţile civile şi militare în regiunea noastră”, a spus Degeratu.
Activităţi care s-au intensificat deja. Recent, două aeronave ruseşti au interceptat un bombardier american B 52 deasupra Mării Negre, conform comandantului Forţelor Aeriene Americane în Europa.
Cu acest prilej, avionul B 52 s-a confruntat cu turbulenţe, după ce piloţii ruşi au trecut pe lângă aeronava americană la mai puţin de 30 de metri distanţă. Manevrele operate de piloţii ruşi au fost declarate „nesigure şi lipsite de profesionalism”.
