De-a lungul multor ani, Rusia a fabricat un set de naraţiuni false pe care ecosistemul său de dezinformare şi propagandă le introduce în mod persistent în mediul informaţional global. Aceste istorii acţionează ca un şablon, care permite Kremlinului să ajusteze aceste istorii, cu o consecvenţă – o nerespectare completă a adevărului, deoarece modelează mediul informaţional pentru a-şi susţine obiectivele politice.
Entităţile militare şi de informaţii ruse se angajează în această activitate în ecosistemul de dezinformare şi propagandă al Rusiei, incluzând operaţiuni maligne pe reţelele sociale, utilizarea mijloacelor media online proxy şi ascunse, integrarea dezinformării în programele de televiziune şi radio, găzduirea de conferinţe concepute. pentru a influenţa participanţii să creadă în mod fals că Ucraina, nu Rusia, este de vină pentru tensiunile crescute din regiune şi pentru a folosi operaţiunile cibernetice pentru a deforma instituţiile media şi a efectua operaţiuni de hack şi eliberare, se arată într-un comunicat oficial emis de Ambasada SUA.
Iată cinci teme majore de dezinformare ruse recurente pe care Kremlinul le reajustează în prezent în încercarea de a influenţa mediul informaţional cu istorii false despre acţiunile sale în Ucraina.
Tema #1: „Rusia este o victimă nevinovată”
Oficialii guvernului rus descriu în mod fals Rusia ca pe o victimă perpetuă şi acţiunile sale agresive ca pe un răspuns forţat la presupusele acţiuni ale Statelor Unite şi ale aliaţilor şi partenerilor săi democratici. Pentru a promova aceste afirmaţii, Rusia apelează la una dintre etichetele sale preferate pentru a încerca să răspundă: „Russophobia”. După invadarea Ucrainei în 2014, guvernul rus şi instituţiile de dezinformare controlate de stat au început să acuze pe oricine care punea sub semnul întrebării acţiunile Rusiei de a fi rusofobi xenofobi.
De exemplu, Rusia susţine că reacţia negativă a comunităţii internaţionale la invadarea unei ţări independente a fost pur şi simplu pentru că oamenii se temeau şi urau Rusia. Conform graficului de mai jos, rusofobia nu a fost o problemă de îngrijorare majoră pentru Ministerul rus de Externe sau pentru instituţiile de dezinformare finanţate de stat până când armata rusă a invadat Ucraina. Afirmaţiile de „rusofobie” persistă într-o gamă largă de subiecte şi sunt folosite ori de câte ori guvernul rus vrea să joace rolul victimei, când acesta este de fapt agresorul.
Tema #2: Revizionismul istoric
Când istoria nu se aliniază cu obiectivele politice ale Kremlinului, oficialii guvernamentali ruşi şi vocile lor împuternicite neagă evenimentele istorice sau distorsionează naraţiunile istorice pentru a încerca să poziţioneze Rusia într-o lumină mai favorabilă şi să-şi servească agenda internă şi geopolitică. De exemplu, pactul de neagresiune din 1939 dintre Uniunea Sovietică şi Germania nazistă, cunoscut şi sub denumirea de Pactul Ribbentrop-Molotov, care a contribuit la provocarea celui de-al Doilea Război Mondial, este incomod din punct de vedere politic pentru regimul Putin. În 2020, în încercarea de a minimiza şi raţionaliza decizia lui Stalin de a se alinia cu Hitler, Putin a publicat o versiune deformată a începutului celui de-al Doilea Război Mondial, minimizând rolul sovietic şi transferând vina pentru război asupra altor ţări. Rusia face adesea acest lucru cu un pas mai departe, etichetându-i pe cei care nu sunt de acord cu versiunea sa deformată a istoriei drept nazişti sau simpatizanţi nazişti.
De asemenea, Kremlinul aplică această formulă istoriei statului Ucrainei, comportamentului NATO în timpul prăbuşirii Uniunii Sovietice, sistemului său de închisori de tip GULAG, foametei din Ucraina cunoscută sub numele de Holodomor şi multe alte evenimente în care acţiunile istorice ale Kremlinului nu servesc actualelor scopuri politice.
Tema #3: „Prăbuşirea civilizaţiei occidentale este iminentă”
Rusia susţine afirmaţia falsă că civilizaţia occidentală se prăbuşeşte şi s-a îndepărtat de „valorile tradiţionale”, deoarece lucrează pentru a asigura siguranţa şi egalitatea persoanelor LGBTQI+ şi promovează concepte precum egalitatea feminină şi multiculturalismul. Dispariţia civilizaţiei occidentale este unul dintre cele mai vechi mijloace de dezinformare din Rusia, cu pretenţii despre „vestul în descompunere” documentate încă din secolul al XIX-lea.
Această naraţiune de dezinformare bazată pe „valori” evocă concepte prost definite, inclusiv „tradiţie”, „valori de familie” şi „spiritualitate”. Rusia susţine că este bastionul aşa-numitelor „valori tradiţionale” şi al rolurilor de gen şi serveşte drept o contrapondere morală la „decadenţa” Statelor Unite şi a ţărilor occidentale. De exemplu, preşedintele Putin a susţinut că Occidentul a anulat practic conceptele de „mamă” şi „tată” şi, în schimb, le-a înlocuit cu „părinte 1 şi 2”, în timp ce ministrul de externe Lavrov a scris că elevii occidentali „învaţă la şcoală că Isus Hristos a fost bisexual.”
Tema #4: „Mişcările populare sunt „revoluţii de culoare” sponsorizate de SUA”
Kremlinul acceptă faptul că toţi indivizii ar trebui să aibă dreptul uman la libertatea de exprimare şi că guvernul ar trebui să fie responsabil în faţa poporului său. Rusia a acuzat Statele Unite fie că au instigat revolte, fie că complotează „revoluţii colorate” în Georgia, Kazahstan, Republica Kârgâză, Republica Moldova, Ucraina şi în tot Orientul Mijlociu şi Africa. Dacă o mişcare populară este pro-democraţie şi pro-reformă şi nu este considerată a fi în interesele geopolitice ale Rusiei, Kremlinul îşi va ataca adesea legitimitatea şi va pretinde că Statele Unite sunt în secret în spatele ei. Aceste acuzaţii fără temei vizează adesea organizaţiile societăţii civile locale şi internaţionale, precum şi mass-media independente care demasc abuzurile drepturilor omului şi corupţia. Kremlinul încearcă să nege faptul că oamenii din ţările vecine ar putea avea putere, demnitate şi aspiraţii independente de a se susţine, la fel cum neagă aceste calităţi poporului Rusiei.
Tema #5: Realitatea este orice vrea Kremlinul să fie
Kremlinul încearcă frecvent să creeze multiple realităţi false şi să introducă confuzii în mediul informaţional atunci când adevărul nu este în interesul său. Deseori confuzi intenţionat, oficialii ruşi prezintă argumente menite să încerce să îndepărteze vina de la rolul guvernului rus, chiar dacă unele dintre naraţiuni se contrazic unele pe altele. Cu toate acestea, în timp, prezentarea mai multor naraţiuni conflictuale poate deveni ea însăşi o tehnică menită să genereze confuzie şi să descurajeze răspunsul. Alte elemente din ecosistemul de dezinformare şi propagandă al Rusiei, cum ar fi abuzul de puncte de dezinformare finanţate de stat şi reţelele sociale armate, ajută la impulsionarea mai multor naraţiuni false.
A fost clar pentru lume, de exemplu, că Rusia a încercat să-l asasineze pe fostul ofiţer rus de informaţii militare Serghei Skripal şi pe fiica sa Iulia cu agentul Novichok în Salisbury, Anglia, la 4 martie 2018. În cele patru săptămâni de la acel incident, RT şi Sputnik, cananlele de propaganda rusească finanţate, au difuzat 138 de naraţiuni separate şi contradictorii prin intermediul a 735 de articole, potrivit Institutului de politici de la King's College din Londra.
Rusia a folosit aceeaşi tehnică de a inunda spaţiul informaţional cu multe afirmaţii false în urma altor evenimente, cum ar fi doborârea zborului Malaysian Airlines 17 şi invazia Rusiei din 2008 şi ocuparea în curs a Georgiei, pentru a distrage atenţia conversaţiilor de la rolul lor în evenimente. Din nou, scopul este de a deruta şi distrage atenţia celorlalţi şi de a manipula adevărul pentru a se potrivi intereselor Kremlinului.
Iată cinci teme majore de dezinformare ruse recurente pe care Kremlinul le reajustează în prezent în încercarea de a influenţa mediul informaţional cu istorii false despre acţiunile sale în Ucraina.
Tema #1: „Rusia este o victimă nevinovată”
Oficialii guvernului rus descriu în mod fals Rusia ca pe o victimă perpetuă şi acţiunile sale agresive ca pe un răspuns forţat la presupusele acţiuni ale Statelor Unite şi ale aliaţilor şi partenerilor săi democratici. Pentru a promova aceste afirmaţii, Rusia apelează la una dintre etichetele sale preferate pentru a încerca să răspundă: „Russophobia”. După invadarea Ucrainei în 2014, guvernul rus şi instituţiile de dezinformare controlate de stat au început să acuze pe oricine care punea sub semnul întrebării acţiunile Rusiei de a fi rusofobi xenofobi.
De exemplu, Rusia susţine că reacţia negativă a comunităţii internaţionale la invadarea unei ţări independente a fost pur şi simplu pentru că oamenii se temeau şi urau Rusia. Conform graficului de mai jos, rusofobia nu a fost o problemă de îngrijorare majoră pentru Ministerul rus de Externe sau pentru instituţiile de dezinformare finanţate de stat până când armata rusă a invadat Ucraina. Afirmaţiile de „rusofobie” persistă într-o gamă largă de subiecte şi sunt folosite ori de câte ori guvernul rus vrea să joace rolul victimei, când acesta este de fapt agresorul.
Tema #2: Revizionismul istoric
Când istoria nu se aliniază cu obiectivele politice ale Kremlinului, oficialii guvernamentali ruşi şi vocile lor împuternicite neagă evenimentele istorice sau distorsionează naraţiunile istorice pentru a încerca să poziţioneze Rusia într-o lumină mai favorabilă şi să-şi servească agenda internă şi geopolitică. De exemplu, pactul de neagresiune din 1939 dintre Uniunea Sovietică şi Germania nazistă, cunoscut şi sub denumirea de Pactul Ribbentrop-Molotov, care a contribuit la provocarea celui de-al Doilea Război Mondial, este incomod din punct de vedere politic pentru regimul Putin. În 2020, în încercarea de a minimiza şi raţionaliza decizia lui Stalin de a se alinia cu Hitler, Putin a publicat o versiune deformată a începutului celui de-al Doilea Război Mondial, minimizând rolul sovietic şi transferând vina pentru război asupra altor ţări. Rusia face adesea acest lucru cu un pas mai departe, etichetându-i pe cei care nu sunt de acord cu versiunea sa deformată a istoriei drept nazişti sau simpatizanţi nazişti.
De asemenea, Kremlinul aplică această formulă istoriei statului Ucrainei, comportamentului NATO în timpul prăbuşirii Uniunii Sovietice, sistemului său de închisori de tip GULAG, foametei din Ucraina cunoscută sub numele de Holodomor şi multe alte evenimente în care acţiunile istorice ale Kremlinului nu servesc actualelor scopuri politice.
Tema #3: „Prăbuşirea civilizaţiei occidentale este iminentă”
Rusia susţine afirmaţia falsă că civilizaţia occidentală se prăbuşeşte şi s-a îndepărtat de „valorile tradiţionale”, deoarece lucrează pentru a asigura siguranţa şi egalitatea persoanelor LGBTQI+ şi promovează concepte precum egalitatea feminină şi multiculturalismul. Dispariţia civilizaţiei occidentale este unul dintre cele mai vechi mijloace de dezinformare din Rusia, cu pretenţii despre „vestul în descompunere” documentate încă din secolul al XIX-lea.
Această naraţiune de dezinformare bazată pe „valori” evocă concepte prost definite, inclusiv „tradiţie”, „valori de familie” şi „spiritualitate”. Rusia susţine că este bastionul aşa-numitelor „valori tradiţionale” şi al rolurilor de gen şi serveşte drept o contrapondere morală la „decadenţa” Statelor Unite şi a ţărilor occidentale. De exemplu, preşedintele Putin a susţinut că Occidentul a anulat practic conceptele de „mamă” şi „tată” şi, în schimb, le-a înlocuit cu „părinte 1 şi 2”, în timp ce ministrul de externe Lavrov a scris că elevii occidentali „învaţă la şcoală că Isus Hristos a fost bisexual.”
Tema #4: „Mişcările populare sunt „revoluţii de culoare” sponsorizate de SUA”
Kremlinul acceptă faptul că toţi indivizii ar trebui să aibă dreptul uman la libertatea de exprimare şi că guvernul ar trebui să fie responsabil în faţa poporului său. Rusia a acuzat Statele Unite fie că au instigat revolte, fie că complotează „revoluţii colorate” în Georgia, Kazahstan, Republica Kârgâză, Republica Moldova, Ucraina şi în tot Orientul Mijlociu şi Africa. Dacă o mişcare populară este pro-democraţie şi pro-reformă şi nu este considerată a fi în interesele geopolitice ale Rusiei, Kremlinul îşi va ataca adesea legitimitatea şi va pretinde că Statele Unite sunt în secret în spatele ei. Aceste acuzaţii fără temei vizează adesea organizaţiile societăţii civile locale şi internaţionale, precum şi mass-media independente care demasc abuzurile drepturilor omului şi corupţia. Kremlinul încearcă să nege faptul că oamenii din ţările vecine ar putea avea putere, demnitate şi aspiraţii independente de a se susţine, la fel cum neagă aceste calităţi poporului Rusiei.
Tema #5: Realitatea este orice vrea Kremlinul să fie
Kremlinul încearcă frecvent să creeze multiple realităţi false şi să introducă confuzii în mediul informaţional atunci când adevărul nu este în interesul său. Deseori confuzi intenţionat, oficialii ruşi prezintă argumente menite să încerce să îndepărteze vina de la rolul guvernului rus, chiar dacă unele dintre naraţiuni se contrazic unele pe altele. Cu toate acestea, în timp, prezentarea mai multor naraţiuni conflictuale poate deveni ea însăşi o tehnică menită să genereze confuzie şi să descurajeze răspunsul. Alte elemente din ecosistemul de dezinformare şi propagandă al Rusiei, cum ar fi abuzul de puncte de dezinformare finanţate de stat şi reţelele sociale armate, ajută la impulsionarea mai multor naraţiuni false.
A fost clar pentru lume, de exemplu, că Rusia a încercat să-l asasineze pe fostul ofiţer rus de informaţii militare Serghei Skripal şi pe fiica sa Iulia cu agentul Novichok în Salisbury, Anglia, la 4 martie 2018. În cele patru săptămâni de la acel incident, RT şi Sputnik, cananlele de propaganda rusească finanţate, au difuzat 138 de naraţiuni separate şi contradictorii prin intermediul a 735 de articole, potrivit Institutului de politici de la King's College din Londra.
Rusia a folosit aceeaşi tehnică de a inunda spaţiul informaţional cu multe afirmaţii false în urma altor evenimente, cum ar fi doborârea zborului Malaysian Airlines 17 şi invazia Rusiei din 2008 şi ocuparea în curs a Georgiei, pentru a distrage atenţia conversaţiilor de la rolul lor în evenimente. Din nou, scopul este de a deruta şi distrage atenţia celorlalţi şi de a manipula adevărul pentru a se potrivi intereselor Kremlinului.
