Pandemia COVID-19 a evidenţiat dependenţa economică şi medicală a UE faţă de Asia, în special faţă de China şi India, însă măsura relocării producţiei în Europa nu este cea mai bună idee din punct de vedere economic şi al cunoştinţelor, relevă o analiză realizată de banca daneză de investiţii Saxo Bank, informează Agerpres.
Potrivit sursei citate, în anii 1980 şi 1990, aproximativ 60% din toate ingredientele active erau de origine europeană, însă situaţia s-a inversat în ultimul deceniu, în prezent China şi India reprezentând până la 60% din producţia totală. Criza globală de sănătate, care a afectat grav multe dintre marile state europene, a ridicat un semnal de alarmă în privinţa disponibilităţii imediate de medicamente, materiale şi echipamente medicale în situaţii de urgenţă sanitară în UE şi i-a determinat pe decidenţii politici să ceară reducerea dependenţei industriale europene faţă de Asia în principal prin intermediul relocării lanţurilor valorice pe continent.
Cu toate acestea, Saxo Bank subliniază că relocarea producţiei „nu este o idee nouă”, însă a revenit în actualitate în ultimii ani pe fondul protecţionismului în creştere şi a căpătat amploare în ultima jumătate de an pe fondul pandemiei, existând „convingerea fundamentală că, dacă mai multe produse şi bunuri sunt produse acasă, economia va deveni mai bună”. De asemenea, analiştii Saxo Bank susţin că relocarea este „departe de soluţia miracol despre care vorbesc atâţia”, implicând de regulă costuri mari pentru afaceri care apoi se regăsesc în produsul final şi sunt resimţite de consumatori. În plus, „necesită resurse, abilităţi, leadership şi o toleranţă pentru costuri ridicate – iar asta fără a lua măcar în considerare posibilele represalii din partea Chinei. Presupune că ţările gazdă au forţa de muncă şi cunoştinţele necesare, ceea ce nu este mereu cazul pentru producţia multor produse şi bunuri”, precizează analiştii danezi.
Mai mult, analiza evidenţiază şi faptul că UE „este în mare parte autonomă” din punct de vedere comercial considerând cifrele care indică un excedent „masiv” în zona euro, al doilea cel mai mare excedent comercial din lume, după China, şi care se datorează în principal Germaniei. Cea mai mare ţară din UE, motorul economic al acesteia, a înregistrat în perioada martie 2019-martie 2020 un excedent de 338 mld. de euro, echivalet cu aproximativ 2,8% din PIB-ul zonei euro.
„Apoi, europenii vând mai mult în străinătate (în afara Uniunii) decât cumpără. Regimul comercial deschis al UE este, prin urmare, marcat de o puternică dependenţă de exporturi şi de o dependenţă mai mică de import – ceea ce înseamnă că UE este în mare parte autonomă, în special în majoritatea mărfurilor agricole de bază”, mai arată analiza.
În contextul negocierilor pentru viitorul buget multianual al UE şi al instrumentului „Next Generation EU”, Comisia Europeană şi-a propus să consolideze Horizon Europe – cadrul de cercetare şi inovare al UE, care vizează consolidarea autonomiei în lanţurile valorice strategice, printre altele.
„Dacă este validat de Consiliul European, pachetul total ar putea ajunge la 94,4 miliarde euro în perioada 2021 – 2027, faţă de 80,9 miliarde euro iniţial. Prin urmare, pachetul alocat pentru a reduce dependenţa UE de comerţul exterior ar reprezenta, în cel mai bun caz, 0,08% din PIB-ul UE pe an. Chiar şi luând în considerare alte programe, cum ar fi cele care vizează impactul schimbărilor climatice şi care vizează dezvoltarea de noi grupuri industriale, aceasta este doar o picătură în ocean. Ambiţia UE de a deveni mai autonomă nu este decât o promisiune deşartă”, concluzionează analiştii băncii.
