Europa Azi

Comisia Europeană recomandă ca întreprinderilor care au legături cu paradisurile fiscale să nu li se acorde sprijin financiar

post-img

Comisia Europeană a recomandat astăzi, 14 iulie, ca statele membre să nu acorde sprijin financiar întreprinderilor care au legături cu ţări ce se află pe lista UE a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale.

Restricţiile ar trebui să li se aplice şi întreprinderilor care au fost condamnate pentru infracţiuni financiare grave, inclusiv, printre altele, pentru fraudă financiară, corupţie, neplata obligaţiilor fiscale şi a celor în materie de securitate socială. Scopul recomandării de astăzi este să ofere orientări statelor membre cu privire la modul de stabilire a unor condiţii pentru primirea de sprijin financiar prin care să se prevină utilizarea abuzivă a fondurilor publice şi să se consolideze garanţiile împotriva abuzurilor fiscale în întreaga UE, în conformitate cu legislaţia UE. Prin coordonarea restricţiilor privind acordarea de sprijin financiar, statele membre ar preveni, de asemenea, neconcordanţele şi denaturările din cadrul pieţei unice. 
 

Vicepreşedinta executivă Margrethe Vestager, responsabilă cu politica în domeniul concurenţei, a declarat: „Ne aflăm într-o situaţie fără precedent, în care se acordă volume excepţionale de ajutoare de stat unor întreprinderi în contextul pandemiei de COVID-19. Nu este acceptabil, mai ales în acest context, ca întreprinderile care beneficiază de sprijin public să recurgă la practici de evitare a obligaţiilor fiscale ce implică paradisuri fiscale. Aceasta ar constitui o utilizare abuzivă a bugetelor naţionale şi a bugetului UE, în detrimentul contribuabililor şi al sistemelor de securitate socială. Împreună cu statele membre, dorim să ne asigurăm că acest lucru nu se întâmplă.”

Paolo Gentiloni, comisarul pentru economie, a declarat: „Echitatea şi solidaritatea stau la baza eforturilor de redresare ale UE. Această criză ne-a lovit pe toţi deopotrivă şi de aceea toţi trebuie să ne plătim în mod echitabil impozitele care ne revin, astfel încât să putem contribui la efortul colectiv de redresare, nu să îl subminăm. Cei care încalcă deliberat normele fiscale sau care desfăşoară activităţi infracţionale nu ar trebui să beneficieze de pe urma sistemelor pe care încearcă să le eludeze. Trebuie să ne protejăm finanţele publice, astfel încât acestea să poată sprijini realmente contribuabilii cinstiţi din întreaga UE.”

Este la latitudinea statelor membre să decidă dacă doresc să acorde sprijin financiar şi să prevadă măsuri conforme cu normele UE, inclusiv cu normele privind ajutoarele de stat, precum şi cu propriile lor obiective de politică. Pentru a combate pandemia de COVID-19 au fost necesare eforturi fără precedent, atât la nivel naţional, cât şi la nivelul UE, pentru a sprijini economiile statelor membre şi a facilita redresarea acestora. Printre eforturile menţionate se numără acordarea unui sprijin financiar substanţial pentru a oferi lichidităţi şi capital întreprinderilor, pentru a salva locurile de muncă, pentru a proteja lanţurile de aprovizionare şi pentru a facilita cercetarea şi dezvoltarea. În acest context, mai multe state membre şi-au exprimat disponibilitatea de a adopta norme menite să restricţioneze accesul la un astfel de sprijin al întreprinderilor implicate în practici de evitare a obligaţiilor fiscale legate de paradisuri fiscale sau condamnate pentru infracţiuni financiare; statele respective au solicitat orientări din partea Comisiei cu privire la cea mai bună modalitate de a răspunde acestei preocupări.

Recomandarea de astăzi îşi propune să ofere statelor membre un model, conform cu legislaţia UE, referitor la prevenirea utilizării asistenţei din fonduri publice pentru operaţiuni de fraudă fiscală, evaziune fiscală, evitare a obligaţiilor fiscale sau spălare a banilor ori pentru finanţarea terorismului. În special, întreprinderile care au legături cu ţările de pe lista UE a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale (de exemplu, în cazul în care o întreprindere este rezidentă fiscal într-o astfel de jurisdicţie) nu ar trebui să beneficieze de sprijin public. În cazul în care statele membre decid să introducă astfel de dispoziţii în legislaţia lor naţională, Comisia sugerează o serie de condiţii care să fie impuse pentru acordarea sprijinului financiar. Lista UE a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale este cea mai bună bază pentru aplicarea unor astfel de restricţii, deoarece le va permite tuturor statelor membre să acţioneze în mod consecvent şi va evita adoptarea unor măsuri individuale care ar putea încălca legislaţia UE. Utilizarea acestei liste pentru punerea în aplicare a restricţiilor va crea, de asemenea, mai multă claritate şi siguranţă pentru întreprinderi.

În acelaşi timp, Comisia este pregătită să discute cu statele membre despre planurile lor specifice pentru a se asigura că acordarea de ajutoare de stat, în special sub formă de recapitalizări, se va limita la întreprinderile care îşi plătesc impozitele în mod echitabil.

De asemenea, Comisia recomandă anumite excepţii de la aceste restricţii – care trebuie să fie aplicate în condiţii stricte – pentru a-i proteja pe contribuabilii cinstiţi. Chiar şi în cazul în care are legături cu ţările de pe lista UE a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale, o întreprindere ar trebui să aibă în continuare acces la sprijin financiar în anumite circumstanţe. O astfel de situaţie ar putea apărea, de exemplu, în cazul în care întreprinderea poate dovedi că şi-a plătit impozitele corespunzătoare în statul membru respectiv pentru o anumită perioadă de timp (de exemplu, în ultimii trei ani) sau dacă are o prezenţă economică reală în ţara de pe listă. Statelor membre li se recomandă să introducă sancţiuni adecvate pentru a descuraja solicitanţii să furnizeze informaţii false sau inexacte.

De asemenea, statele membre ar trebui să convină asupra unor cerinţe rezonabile prin care întreprinderile să poată demonstra că nu au nicio legătură cu vreuna din ţările aflate pe lista UE a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale. Recomandarea sugerează unele principii pentru sprijinirea statelor membre în această privinţă.

În fine, statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la măsurile pe care le vor pune în aplicare pentru a se conforma recomandării de astăzi, în concordanţă cu principiile bunei guvernanţe ale UE. Comisia va publica, în decurs de trei ani, un raport privind impactul acestei recomandări.