Electorala 2020

Vadim Pistrinciuc: Miza omului în aceste alegeri este să fie auzit, să nu fie ignorat

post-img

Miza principală a oamenilor în alegerile prezidenţiale este să fie auzit, să nu fie ignorat, în contextul în care i se impune o impune o agendă falsă. „Nu cred că miza pe care o promovează Igor Dodon poate salva situaţia în care se află ţara. Nu se promovează contractul social dintre cetăţean şi instituţii, lucru care, după deschiderea frontierelor, va duce la migraţia oamenilor din ţară”.

Opinia a fost exprimată de Vadim Pistrinciuc, director executiv la Institutul pentru Politici şi Iniţiative Strategice, în cadrul dezbaterilor publice: „Mizele alegerilor prezidenţiale în viziunea clasei politice şi a societăţii”, organizate de Agenţia de presă IPN.

„Pe de o parte, presează sărăcia oamenilor, lipsa locurilor de muncă, seceta, pe de altă parte, este minciuna la nivel de stat prin care oamenilor li se spune că corupţia nu există, scheme nu există. Nici în perioada de criză nu a existat ceva decenţă. Orice antreprenor a obosit de birocraţie”, a adăugat Vadim Pistrinciuc.

Acum este pentru prima dată când devianţa este deschis promovată de către conducerea ţării, susţine directorul Institutului pentru Politici şi Iniţiative Strategice. „Factorii politici, în special cei care sunt la guvernare, vorbesc în termini neînţeleşi pentru oameni. Oamenii vor curăţenie în instituţii. E nevoie de un preşedinte care, în cadrul competenţelor pe care, le are să fie cel mai aprig luptător pentru curmarea delicvenţei care curmă viaţa de stat. Corupţia devine un sistem de administrare de stat. „Miza cea mai mare este ca să aud politicieni care vorbesc despre problemele mele”, descifrează expertul mizele cetăţeanului.

În altă ordine de idei, Vadim Pistrinciuc a menţionat că, toate partidele care sunt prezente în alegerile prezidenţiale vor să câştige alegerile, miza fiind puterea. O categorie de partide, care ştiu că nu au şanse prea mari, privesc exerciţiul electoral ca pe un exerciţiu de consolidare a partidului. „Partidul preşedintelui Igor Dodon, paradoxal, chiar dacă ar fi un partid de stânga trebuia să vină cu o agendă socială destul de ambiţioasă, dar, pentru că e un partid care deţine pachetul de control a guvernării, mai mult pledează pentru un status quo, pe care-l traduc în stabilitate. Printre rânduri, sau subtil, noi citim că mai bine totul aşa decât mai rău”, a spus el.

Vadim Pistrinciuc consideră că modalitatea prin care preşedintele Igor Dodon încearcă să selecteze foarte atent cuvintele atunci când vorbeşte despre nişte fenomene de care oamenii sunt obosiţi, cum ar fi sărăcia, şomajul, denotă că, pe de o parte, doreşte să se separe de actul de guvernare din ultimul an, iar, pe de altă parte, încearcă să fie apărătorul celor care de mai bine de un an au fost contestaţi.

Vadim Pistrinciuc spune că a observat mişcări foarte riscante pentru imaginea lui Igor Dodon în calitate de candidat şi anume, de promovare a unor feţe destul de compromise în puterea judecătorească. În acelaşi context trebuie apreciată şi tăcerea complicitară atunci când a fost vorba despre situaţii destul de complicate cu implicarea actorilor care s-au regăsit în frauda bacara sau scheme de spălare a banilor. El crede că acest lucru vine din greşeala pe care a comis-o Igor Dodon şi partidul său, aprofundându-se într-o colaborare destul de apropiată cu PDM şi Vladimir Plahotniuc în perioada când acesta era la guvernare,. Din aceeaşi categorie face parte coaliţia cu deputaţii acestui partid, ştiind foarte bine că ar fi riscant să mizezi pe ei.

Potrivit lui, de altă parte este dreapta, cu Maia Sandu favorită. Mesajul ei este de schimbare profundă, bazat pe eliminarea „elitelor care încearcă să mulgă acest stat” de decenii. De asemenea, aceasta încearcă să utilizeze problemele sociale apărute ca urmare a pandemiei. Candidaţii unionişti şi Platforma DA vin cu mesajul de schimbare, dar mai conservator, potrivit lui Vadim Pistrinciuc.

Dezbaterile publice: „Mizele alegerilor prezidenţiale în viziunea clasei politice şi a societăţii”, sunt ediţia a 154-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, sprijinit de Fundaţia germană Hanns Seidel.