Pe Petru l-am găsit prăşind porumbul. În fiecare zi, de la patru dimineaţa, e pe camp şi îşi munceşte pământul. Nu mai puţin de zece ore. Nu îi este frică de Coronavirus, mai mult îşi face griji pentru ca recolta să fie bună.

„Aşa-i ce să facem iată aşteptăm ploaie, să mai dea Dumnezeu ploaie şi poate a fi oleacă, dar mult e uscat, mult e îngheţat, dar cu speranţa. Pe alocuri, prin unele locuri mai merge, dar pe alocuri e fărmat tot”, ne-a spus Petru, agricultor.

Şi pe Dumitru l-am găsit muncind pe câmp. A venit şi el cu noaptea în cap la cosit. Când e răcoare şi roua nu s-a uscat.

„La şase, la şase jumate începem lucrul.  La masă un ceas ne odihnim, peurmă lucrăm până pe la nouă, până la zece altă dată, când şi cum. Iată lucerna trebuia cosită cu trei săptămâni în urmă, nu s-a putut pentru că nu a fost crescută, nu a fost udeală, acum se mai poate de lucrat. Semănatul a fost semănat, cultivatul şi acum deja e cositul”, a spus Dumitru, agricultor.

Ilarion Şerbacenco speră şi el la o recoltă frumoasă. Aşa că, de când se încălzeşte vremea, munca la camp e lege.

„Vremea e bună, se poate de lucrat. Din primăvară e început, dar toate lucrările mai principale acum se încep, iată prăşitul, strânsul, care are de strâns, care de prăşit. Dumnezeu îşi bate capul de noi, ne-a dat ploiţă la vreme, toate plantele au ieşit, e frumos”, a spus ILARION ŞERBACENCO, agricultor.

Culturile nu aşteaptă şi nici nu ţin cont de virus, iar pe câmp nu îi paşte niciun pericol, spun oamenii de la sate.

„Nu, nu, nu, nici nu aşteaptă nici virusul, nici nimic nu aşteaptă, virusul e virus, munca e muncă, dacă o lăsăm aşa, la toamnă nu facem nimic, nu putem strânge nici o recoltă. Eu sunt singur, nu sunt la doi metri de cineva, dar sunt la jumate de kilometru sau poate la un kilometru de altă persoană. În transport public nu călătorim, la oraş rar ne ducem, n-avem sărbători aşa”, a spus Dumitru, agricultor.

„Avem mască şi noi şi nu ne ţinem grămadă, câte unul, aparte. – Dar nu vă temeţi, da? – Dar deam de ce să ne temem? – Sau munca nu aşteaptă? – Dacă ne-om teme, gata, rămânem şi flămânzi, şi putem să murim de foame”, a spus ILARION ŞERBACENCO, agricultor.

Mai periculos e soarele care arde tare în luna iunie. Fiecare se protejează cum poate.

„Dacă stăm în soare, şedem în cabină, punem condiţionerul şi e răcoare”, a precizat Dumitru.

„Suntem deprinşi, deam 60 de ani, deja mergem aşa. Acum iată mă mai gătesc oleacă, beau oleacă de apă şi iar în lan, îmi pun în cap ceva şi la prăşit. Munca nu aşteaptă, nu aşteaptă, dragii mei că e jale mare”, a spus Petru.

În popor se spune că unde mâna munceşte, pământul rodeşte, iar pentru a te odihni bine, trebuie să munceşti din greu.