Un indicator că populaţia e la limita sărăciei este că aproape jumătate din venituri moldovenii le cheltuie pe mâncare – 43%, 18% pentru întreţinerea locuinţei şi aproape 11% pentru îmbrăcăminte.

Limita subzistenţei moldovenilor este confirmată şi de sursa venitorilor. Aproape 44% din venituri provin din salarii, iar o sursă importantă rămân remitenţele a căror pondere e de aproape 15%. Acest lucru arată că  dacă cetăţenii nu ar fi beneficiat de venituri de peste hotare, rata sărăciei absolute la nivel naţional ar fi fost de 30.2%, faţă de cea înregistrată de 12.7%. Totodată, la sate s-ar fi constatat un nivel al sărăciei de 40%, comparativ cu rata existentă de 18.8%, iar la oraşe nivelul sărăciei ar fi fost de 17.2%, comparativ cu nivelul actual de 4.6%. Astfel, bunăstarea cetăţenilor din Republica Moldova este dependentă în mare măsură de transferurile emigranţilor de peste hotare.

Datele Biroului Naţional de Statistică relev că cetăţenii din mediul urban dispun de venituri de 1.5 ori mai mari decît locuitorii din sate. Veniturile populaţiei din mediul urban sînt în medie cu 773,1 lei sau de 1,4 ori mai mari comparativ cu veniturile populaţiei din mediul rural. Totodată, populaţia din mediul urban dispune de venituri preponderent din salarii (54%) şi prestaţii sociale (19%), iar pentru populaţia din mediul rural veniturile salariale constituie doar 28.3%, ceea ce vorbeşte despre lipsa locurilor de muncă în localităţile rurale şi despre salariile mici plătite. Celelalte venituri sunt formate din prestaţii sociale (21%), transferuri de peste hotare (23%) şi activităţi individuale agricole (17.8%).

Reducerea sărăciei constituie una dintre priorităţile-cheie ale Guvernului Republicii Moldova. Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova 2020” îşi propune, pînă în anul 2020 să scoată din sărăcie cel puţin 149 mii cetăţeni sau peste 20% din cei aflaţi în sărăcie extremă. Progresul în reducerea sărăciei este generat de implementarea consecventă, eficientă şi coordonată a politicilor economice şi sociale, capabile să genereze locuri de muncă suficiente şi să asigure un grad înalt de incluziune socială a tuturor membrilor societăţii, un accent deosebit fiind pus pe dezvoltarea programelor de susţinere socială a populaţiei şi de ocupare a forţei de muncă, precum şi pe măsurile în domeniul dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii şi modernizării agriculturii.

Sărăcia continuă să afecteze categoriile tradiţional vulnerabile ale populaţiei: familiile care depind de activităţile agricole, persoanele în etate, persoanele fără studii şi aptitudini profesionale, gospodăriile numeroase şi cele formate din mai mulţi copii. Totuşi, cea mai vulnerabilă categorie a populaţiei s-au dovedit a fi familiile cu 3 şi mai mulţi copii, înregistrînd o rată a sărăciei de 34.6%. Nivelul sărăciei la categoria respectivă depăşeşte de 3 ori media pe ţară, iar în comparaţie cu anul precedent situaţia nu s-a îmbunătăţit. Sistemul de protecţie socială nu este destul de eficient în protejarea copiilor de sărăcie.

Victor Ursu a concluzionat că  Republica Moldova rămâne cea mai săracă ţară din UE. Iar în cazul în care autorităţile nu vor lua măsurile de rigoare pentru impulsionarea creşterii economice bazată pe producţie nu pe consum stimulat cea mai mare parte a populaţie va continua să fie limita subzistenţei, iar acest lucru va stimula şi mai mult migraţia.