ECONOMIC

Republica Moldova, „cenuşăreasa” Europei la banii alocaţi pentru dezvoltarea regională

post-img

Deşi există o strategie naţională de dezvoltare regională (SNDR) 2016 - 2020 (suma alocată – 7 miliarde de lei), iar Fondul Naţional de Dezvoltare Regională are un buget de circa 200 milioane lei pentru anul 2017, respectiv Republica Moldova rămâne codaşa Europei la alocarea banilor pentru dezvoltarea regională cu o pondere în PIB de 0,3%, a explicat în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, economistul IDIS Viitorul Iurie Gotişan.

Modalitatea de finanţare a dezvoltării regionale îi revine Fondului Naţional de Dezvoltare Regională (FNDR), resursele căruia sunt insuficiente pentru dezvoltarea regiunilor. Potrivit Legii bugetului de stat pentru 2017 pentru FNDR au fost alocate cca 200 milioane lei, ceea ce constituie 0,3% din PIB-ul Republicii Moldova.

”Este de fapt o sumă infimă la ceea ce urmează de realizat conform SNDR pentru 2016-2020, racordat la priorităţile de primă necesitate privind dezvoltarea regională, inclusiv rurală. De exemplu, Estonia şi Lituania alocă cca 5% din PIB, iar România alocă peste 2,5%”, a spus Iurie Gotişan.

Partenerii externi, care sunt implicaţi în proiecte de dezvoltare regională finanţează proiecte care deseori depăşesc alocaţiile din bugetul de stat. Or, aşa cum dezvoltarea regională este o componentă a politicii teritoriale promovată de UE, FNDR ar trebui să fie majorat până la 2% din PIB sau peste 4%, cum este în cazul unor ţări din UE.

Economistul atrage atenţia că Republica Moldova este împărţită în şase regiuni de dezvoltare, când teritoriul ţării este de fapt mai mic faţă de regiunea de dezvoltare Nord-Est a României, respectiv şi cu un PIB per cap de peste 2 ori mai mic. ”Aceste provocări subminează în mod fundamental perspectivele de dezvoltare a Moldovei. Or, creşterea discrepanţelor economice regionale va submina şi mai mult dezvoltarea la nivel general”.

În concluzie, Iurie Gotişan a precizat că lipsa sinergiei fondurilor face ca investiţiile în fiecare componentă infrastructurală să fi distribuite inegal. Or, dezvoltarea regională trebuie să fie o politică interministerială de conlucrare. ”Unele date arată că autorităţile publice locale implementează proiecte în localităţile din regiune, însă nu există un mecanism de colectare a datelor sau informaţiilor şi de cuantificare a rezultatelor impactului celorlalte instrumente publice de finanţare (Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural, Fondul Rutier, Fondul Ecologic Naţional, Fondul pentru Eficienţa Energetică, mai multe transferuri de la Ministerul Sănătăţi şi Ministerul Educaţiei etc.) asupra dezvoltării regionale”.