În Nota informativă la proiect, autorii argumentează că scopul este de a „asigura condiţii eficiente de organizare şi efectuare a transporturilor rutiere luând în act necesitatea ajustării unor norme legale la situaţia reală în acest sector al economiei naţionale”.

Conform autorilor, Codul transporturilor rutiere necesită o serie de modificări, legate în principal de articolele 3, 6, 11, 37, 39, 63 şi 153, care în urma modificărilor propuse, urmează să stabilească norme legate de Regulamentul privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor acestora, dările de seamă specifice activităţii, cererile privind modificarea programului de transport interraional, dar şi serviciile regulate internaţionale ş.a.

Ce vor deputaţii

Proiectul iniţial plasat pe pagina web a Parlamentului avea un conţinut diferit (decât cel pe care îl găsim acum), cu amendamente mult mai importante privind Codul transportului rutier. De aici rezultă câteva semne de întrebare:

1) De ce cea mai mare parte a amendamentelor iniţiale nu s-au regăsit în Proiectul nou al Legii?

2) De ce atât în forma iniţială, cât şi în cea nouă, se perpetuează o lipsă consecventă de contracarare a insecurităţii tehnice a autovehiculelor antrenate în traficul rutier?

Printre completările propuse se numără modificarea termenului (din 31 ianuarie în 31 martie) pentru crearea Consiliului Consultativ în transportul rutier şi a Consiliului Consultativ al Agenţiei Naţionale Transport Auto, dar şi introducerea excepţiei de la regula generală privind interzicerea utilizării vehiculelor (rutiere) reutilate la efectuarea transportului rutier în ceea ce priveşte montarea instalaţiilor de alimentare pe bază de gaz, destinate spre utilizare precum combustibil în transportul rutier de persoane.

Deşi una dintre condiţiile cruciale ale etapei de elaborare a unui proiect de lege constă în fundamentarea lui şi în acest sens, nota informativă trebuie să vină cu argumente exhaustive şi detaliate privind condiţiile ce au determinat iniţiativa, dar şi evaluarea impactului economic şi social (mai ales) în urma realizării proiectului, autorii modificărilor neglijează aceste etape, scrie mold-street.com.

Astfel, iniţial, autorii proiectului urmăreau prin modificările propuse să „asigure garanţia de stabilitate în efectuarea transportului rutier de persoane cu autovehicule”, ulterior, aceştia au simplificat termenii pentru a beneficia de condiţii mai realiste pentru implementare – „[…] a asigura condiţii eficiente de organizare şi efectuare a transporturilor rutiere”.

„Garanţia de stabilitate”, conform autorilor, avea să fie realizată prin aşa norme precum continuarea utilizării vehiculelor rutiere reutilate pentru transportul pasagerilor cu montarea instalaţiilor pe bază de gaz (ca sursă de combustibil). Ultima este argumentată de autorii proiectului prin faptul că „[…] astfel de vehicule sunt toate mijloacele de transport rutier de tip taxi” şi că abandonarea ideii de a utiliza astfel de vehicule va duce la o lipsă de rentabilitate a serviciilor de transport (taxi preponderent) sau majorarea semnificativă a tarifelor pentru astfel de servicii, precum şi poluarea excesivă a aerului (modificarea art. 63 din Codul prezent).

Chiar dacă astfel de argumente pot fi parţial acceptate, în principiu, ele nu sunt proporţionale normelor, deoarece autorii proiectului nu încadrau doar serviciile de tip taxi, ci toate vehiculele rutiere care au fost reutilate, astfel că beneficiari de pe urma proiectului puteau fi toate vehiculele reutilate.