Cât de abstract nu ar răsuna aceste afirmaţii, strategia Rusiei a fost remarcabil de reuşită pentru că i-a permis să păstreze dependenţa totală a RM de furnizorul rus de energie electrică şi gaze naturale, a conservat rădăcinile conflictului transnistrean într-o stare îngheţată, dar supusă exclusiv indicaţiilor şi subsidiilor directe oferite de Moscova, menţinându-şi trupele militare şi rolul de mediator-hegemon în reglementarea politică a conflictului.

Mai mulţi experţi din România, Ucraina şi Republica Moldova au analizat tendinţele de pe piaţa de energie în cadrul unei conferinţe organizate de IDIS Viitorul, atrăgând atenţia participanţilor asupra faptului că RM contiuă să importe 80% din totalul energiei electrice din Transnistria. Aceste importuri face statul extrem de vulnerabil în faţa schemelor corupte, a mecaismelor de extragere a rentei şi a efectelor alimentării regimului separatist cu banii consumatorilor din partea dreaptă a Nistrului.

Se ştie că RM are un statut incert în cadrul companiei Moldova Gaz, demonstrând că nu-şi poate proteja interesele, iar deciziile în cadrul acestei companii nu sunt nici economice, şi nici nu sunt favorabile intereselor Republicii Moldova. Totodată, construcţia unor reţele alternative de furnizare a gazelor naturale, care ar reduce dependenţa de furnizorul rus şi ar liberaliza piaţa întârzie. Discuţile au relevat mult scepticism printre experţi rugaţi să examineze fezabilitatea financiară şi tehnică a gazoductul ”Iaşi – Ungheni - Chişinău”, aflat în gestiunea companiei Transgaz şi care ar urma să fie încheiat până la sfârşitul anului 2019.


”Sectorul energetic crează cea mai mare provocare şi vulnerabilitate pentru RM, dat fiind că peste 85% din energia primară consumată provine dinafara teritoriului controlat de autorităţi, iar 100% din toate gazele naturale sunt procurate de la Gazprom, prin compania ”Moldova-gaz”. Relaţiile acestor companii cu Guvernul RM sunt tradiţional instabile şi ambigue, compania fiică a concernului rus operând mai degrabă ca un stat în stat”, susţine Igor Munteanu, IDIS.

Potrivit lui Andrey Chubyk, directorul Global Center XXI, Kiev, Republica Moldova şi Ucraina se confruntă cu probleme similare privind şantajul energetic din partea Federaţiei Ruse. De aceea e necesar ca cele două state să-şi consolideze eforturile pentru a face faţă provocărilor ulterioare. Proiectul gazoductului Nord Stream, destinat aprovizionării cu gaze a Germaniei, de asemenea este folosit ca instrument de şantaj împotriva Republicii Moldova şi Ucrainei.

Revizuirea politicilor Republicii Moldova în raport cu activitatea întreprinderilor energetice şi energofage din stânga Nistrului în contextul datoriilor pentru gazele naturale. Atât timp cât funcţionează schema contractuală curentă şi nu există o soluţie pentru datoriile aferente consumului de gaze naturale pe malul stâng al Nistrului, activitatea economică a respectivelor întreprinderi din regiunea separatistă conduce la agravarea problemei datoriilor pentru gaze. Prin urmare, cel puţin în cazul C.T.E.”Moldovenească” şi a Uzinei Metalurgice din Râbniţa (MMZ) RM urmează să faciliteze activitatea acestora doar după rezolvarea problemei sus-menţionate, fără a susţine în mod artificial perpetuarea schemelor actuale.

Victor Parlicov, expertul IDIS Viitorul a declarat că proiectul rusesc de livrarea a gazelor în Balcani, Turkish Stream va pune în dificultate Republica Moldova în lipsa câmpului de manevră.

”În primul rând Federaţia Rusă va specula cu datoria malului stâng a Nistrului de 7 miliarde de lei, care continuă să se acumuleze”, a subliniat expertul.