Zilele acestea se împlineşte un an de la fuga lui Vladimir Plahotniuc din Republica Moldova. Acum un an, în perioada 8-15 iunie, am avut dualitatea puterii. La acea vreme era stare de incertitudine ce se va întâmpla mai departe. Însă până la urmă acel consens geopolitic între marii parteneri ai Republicii Moldova – SUA, Federaţia Rusă şi UE – l-au determinat pe Plahotniuc să plece.
În aşa mod regimul lui Plahotniuc a căzut şi mulţi sperau că Republica Moldova va reveni într-o albie de dezvoltare democratică, în conformitate cu normele şi principiile unei democraţii moderne de tip european. Acest lucru nu s-a întâmplat. Ba mai mult, situaţia social-economică s-a înrăutăţit, constată în cadrul emisiunii „15 minute de realism economic” expertul în politic de la IDIS Viitorul, Ion Tăbârţă.
Democraţia moldovenească mai are mult până a ajunge la un anumit nivel de dezvoltare. Trebuie să recunoaştem că iniţial era foarte multă eforie care nu avea un substrat real. Or, acel consens geopolitic dintre marile puteri a stat la baza coaliţiei atipice dintre Blocul ACUM şi PSRM. Componenta de baza a acelei coaliţii a fost PSRM. Un partid care în esenţa sa nu este un unul democratic şi unul care îşi doreşte parcursul european al Republicii Moldova. Acesta este un proiect politic pro rus, susţinut şi promovat pe intern până atunci de către Vladimir Plahotniuc. Asta deşi PDM cu PSRM erau rivali politici, în realitate PSRM era un subordonat politic al PDM. După alegerile parlamentare din iarna anului trecut, negocierile care se purtau erau pentru un Guvern social-democrat sub denumirea de pro Moldova. Până la urmă, acestui scenariu i s-a împotrivit Federaţia Rusă. Moscova ştia foarte bine că atât timp cât Plahotniuc va fi la cârma Republicii Moldova, proiectul politic în frunte cu Igor Dodon nu avea şanse de afirmare ci va fi subordonat democraţilor. De aceea, în acel joc de şah geopolitic, despre care vorbeşte Igor Dodon, el a fost un instrument, şi dacă a jucat cineva, aceasta a fost Federaţia Rusă pentru înlăturarea lui Plahotniuc.
„La acea vreme, toţi aşteptau eliberarea instituţiilor statului. Ba mai mult, am avut şi o declaraţie privind eliberarea instituţiilor din captivitate. Entuziasmul era prea mare. PSRM nu-şi dorea un astfel de scenariu, partidul avea propriul joc politic cu indicaţii geopolitice de la Moscova. Or, în scurt timp după plecarea lui Plahotniuc au început discuţiile din culise dintre PSRM şi PDM pentru înlăturarea Guvernului Maiei Sandu. Acel Guvern a avut o prestaţie foarte bună şi a fost apreciat de partenerii de dezvoltare chiar dacă au fost comise anumite greşeli şi neglijate anumite aspecte social-economice. În context, acest lucru a stârnit mai multe critici din partea PSRM prin lansarea aşa-numitor „torpede” de către Igor Dodon. Executivul a neglijat aceste aspecte şi s-a concentrat pe reforma justiţiei, iar Igor Dodon împreună cu PSRM a fost interesat să preia controlul puterii. Pe acel fundal, Igor Dodon a pregătit în culise schimbarea Guvernului şi aştepta momentul prielnic, care a venit imediat după alegerile locale, iar pretextul au fost procesul de numire a Procurorului General. Până la urmă, deputatul socialist, Vasile Bolea a rupt acel acord de coaliţie, iar în două zile a fost instaurat un nou Guvern. „A fost botezat” Guvernul personal a lui Igor Dodon, condus de consilierul său în domeniul de finanţe publice, Ion Chicu, care a fost ministru în Guvernul democraţilor. Deşi s-a autointitulat un Guvern tehnocrat, acesta a încercat să prioretizeze acţiunile pentru creşterea ratingului personal a lui Igor Dodon pentru alegerile prezidenţiale din toamna acestui an”, a explicat Ion Tăbârţă.
COVID-19, potrivit lui Ion Tăbârţă, a developat limitele şi populismul acestui executiv. Deşi s-a încercat captarea democraţilor în actul de guvernare, lucrurile au mers din rău în mai rău. Pandemia este gestionată dezastruos. Nu s-a adoptat un plan clar de atenuare a impactului economic şi social. În plus, acele relaxări lansate după starea de urgenţă nu s-au făcut după un program clar. Iar acest lucru a dus la faptul că la începutul verii, Republica Moldova a înregistrat cea mai mare rată pe cap de locuitor a îmbolnăvirilor de la începutul pandemiei. În această situaţie se cere o abordare total nouă, poate chiar un nou Guvern. Însă, deocamdată nu este clar până la capăt care sunt forţele politice din Parlament, cu unele excepţii, care sunt capabile să-şi asume actul guvernării. Or, dacă sunt aceste forţe politice, nu este clar dacă acest Guvern va fi susţinut de întreaga opoziţie parlamentară.
Ion Tăbârţă a concluzionat că la un an după plecarea lui Vladimir Plahotniuc şi de la căderea regimului oligarhic schimbări au avut loc, însă nu conform aşteptărilor care erau la acea vreme. Situaţia social-economică a rămas precară. Ba mai mult, Republica Moldova a fost lovită de pandemie. Populismul în rândul politicienilor a rămas acelaşi. Este vorba acţiunile de PR ale lui Igor Dodon cu vizite în teritoriu, care au rămas de pe vremea guvernării democrate. Totodată, nu putem spune că instituţiile statului au fost eliberate din captivitate, dar trebuie să recunoaştem că anumite instituţii au scăpat de sub menghina politicienilor. Este vorba de Curtea Constituţională care nu mai este subordonată politic, cu toate tentativele de a pune presiune pe această instituţie şi a o controla politic de către Dodon. Cea mai importantă concluzie este că orice regim, cât de migălos nu ar fi fost construit el, până la urmă cade. Experienţa lui Plahotniuc ne învaţă că cine nu are veni în locul lui – în prezent avem o guvernare oligarhico-cleptocratică în frunte cu Dodon – această guvernare va cădea. Iar acel aer al libertăţii care va veni după căderea acestui regim poate crea noi condiţii pentru a restarta Republica Moldova, cu noi posibilităţi pentru a se merge la o altă etapă în dezvoltare.
Democraţia moldovenească mai are mult până a ajunge la un anumit nivel de dezvoltare. Trebuie să recunoaştem că iniţial era foarte multă eforie care nu avea un substrat real. Or, acel consens geopolitic dintre marile puteri a stat la baza coaliţiei atipice dintre Blocul ACUM şi PSRM. Componenta de baza a acelei coaliţii a fost PSRM. Un partid care în esenţa sa nu este un unul democratic şi unul care îşi doreşte parcursul european al Republicii Moldova. Acesta este un proiect politic pro rus, susţinut şi promovat pe intern până atunci de către Vladimir Plahotniuc. Asta deşi PDM cu PSRM erau rivali politici, în realitate PSRM era un subordonat politic al PDM. După alegerile parlamentare din iarna anului trecut, negocierile care se purtau erau pentru un Guvern social-democrat sub denumirea de pro Moldova. Până la urmă, acestui scenariu i s-a împotrivit Federaţia Rusă. Moscova ştia foarte bine că atât timp cât Plahotniuc va fi la cârma Republicii Moldova, proiectul politic în frunte cu Igor Dodon nu avea şanse de afirmare ci va fi subordonat democraţilor. De aceea, în acel joc de şah geopolitic, despre care vorbeşte Igor Dodon, el a fost un instrument, şi dacă a jucat cineva, aceasta a fost Federaţia Rusă pentru înlăturarea lui Plahotniuc.
„La acea vreme, toţi aşteptau eliberarea instituţiilor statului. Ba mai mult, am avut şi o declaraţie privind eliberarea instituţiilor din captivitate. Entuziasmul era prea mare. PSRM nu-şi dorea un astfel de scenariu, partidul avea propriul joc politic cu indicaţii geopolitice de la Moscova. Or, în scurt timp după plecarea lui Plahotniuc au început discuţiile din culise dintre PSRM şi PDM pentru înlăturarea Guvernului Maiei Sandu. Acel Guvern a avut o prestaţie foarte bună şi a fost apreciat de partenerii de dezvoltare chiar dacă au fost comise anumite greşeli şi neglijate anumite aspecte social-economice. În context, acest lucru a stârnit mai multe critici din partea PSRM prin lansarea aşa-numitor „torpede” de către Igor Dodon. Executivul a neglijat aceste aspecte şi s-a concentrat pe reforma justiţiei, iar Igor Dodon împreună cu PSRM a fost interesat să preia controlul puterii. Pe acel fundal, Igor Dodon a pregătit în culise schimbarea Guvernului şi aştepta momentul prielnic, care a venit imediat după alegerile locale, iar pretextul au fost procesul de numire a Procurorului General. Până la urmă, deputatul socialist, Vasile Bolea a rupt acel acord de coaliţie, iar în două zile a fost instaurat un nou Guvern. „A fost botezat” Guvernul personal a lui Igor Dodon, condus de consilierul său în domeniul de finanţe publice, Ion Chicu, care a fost ministru în Guvernul democraţilor. Deşi s-a autointitulat un Guvern tehnocrat, acesta a încercat să prioretizeze acţiunile pentru creşterea ratingului personal a lui Igor Dodon pentru alegerile prezidenţiale din toamna acestui an”, a explicat Ion Tăbârţă.
COVID-19, potrivit lui Ion Tăbârţă, a developat limitele şi populismul acestui executiv. Deşi s-a încercat captarea democraţilor în actul de guvernare, lucrurile au mers din rău în mai rău. Pandemia este gestionată dezastruos. Nu s-a adoptat un plan clar de atenuare a impactului economic şi social. În plus, acele relaxări lansate după starea de urgenţă nu s-au făcut după un program clar. Iar acest lucru a dus la faptul că la începutul verii, Republica Moldova a înregistrat cea mai mare rată pe cap de locuitor a îmbolnăvirilor de la începutul pandemiei. În această situaţie se cere o abordare total nouă, poate chiar un nou Guvern. Însă, deocamdată nu este clar până la capăt care sunt forţele politice din Parlament, cu unele excepţii, care sunt capabile să-şi asume actul guvernării. Or, dacă sunt aceste forţe politice, nu este clar dacă acest Guvern va fi susţinut de întreaga opoziţie parlamentară.
Ion Tăbârţă a concluzionat că la un an după plecarea lui Vladimir Plahotniuc şi de la căderea regimului oligarhic schimbări au avut loc, însă nu conform aşteptărilor care erau la acea vreme. Situaţia social-economică a rămas precară. Ba mai mult, Republica Moldova a fost lovită de pandemie. Populismul în rândul politicienilor a rămas acelaşi. Este vorba acţiunile de PR ale lui Igor Dodon cu vizite în teritoriu, care au rămas de pe vremea guvernării democrate. Totodată, nu putem spune că instituţiile statului au fost eliberate din captivitate, dar trebuie să recunoaştem că anumite instituţii au scăpat de sub menghina politicienilor. Este vorba de Curtea Constituţională care nu mai este subordonată politic, cu toate tentativele de a pune presiune pe această instituţie şi a o controla politic de către Dodon. Cea mai importantă concluzie este că orice regim, cât de migălos nu ar fi fost construit el, până la urmă cade. Experienţa lui Plahotniuc ne învaţă că cine nu are veni în locul lui – în prezent avem o guvernare oligarhico-cleptocratică în frunte cu Dodon – această guvernare va cădea. Iar acel aer al libertăţii care va veni după căderea acestui regim poate crea noi condiţii pentru a restarta Republica Moldova, cu noi posibilităţi pentru a se merge la o altă etapă în dezvoltare.
