Republica Moldova este fabrică de stimulente economice sub diverse instrumente, scheme, inclusiv ajutoare individuale acordate de atât de către autorităţile publice centrale cât şi de către autorităţile publice locale. Stimulentele economice, în special ajutoarele de stat vizează renunţările bugetare.
”În urma analizei cuantumurile ajutoarelor de stat pentru toate obiectivele, observăm ca ajutoarele de stat înregistrează tendinţe substanţiale de creştere faţă de anul 2013, înregistrăm o creştere cu 8%, iar în 2015 o creştere de peste 18%. În acelaşi timp, fondurile alocate pentru susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii scad în fiecare an de aproximativ 3 ori. O atare intervenţie pe piaţă nu este una care soluţionează eşecuri de piaţă, dar din contra creează o concurenţă neloială. Aceasta duce la scăderea în anul 2015 a numărului de ÎMM private cu aproximativ 400 unităţi dintre care 100 sunt cu capital mixt. În acelaşi timp numărul întreprinderilor publice municipale neeficiente creşte, chiar dacă numărul salariaţilor în cadrul acestor întreprinderi de asemenea scade”, constată consultantul IDIS Viitorul, Georgeta Mincu, care a prezentat, astăzi, studiul “Evaluarea stimulentelor economice pentru dezvoltarea IMM-urilor".
Potrivit ultimelor date în anul 2015, stimulentele financiare pentru soluţionarea eşecurilor de piaţă din surse bugetare au constituit 260 milioane de euro şi de 330 milioane euro din surse externe. Iar în topul domeniilor cu cele mai mari ajutoare de stat sunt: servicii de interes economic şi general (utilităţi şi infrastructură) – 1 miliard de lei, serviciile financiare – 734 milioane de lei, cercetare şi inovare – 285 milioane de lei. În timp ce pentru susţinerea IMM-urilor şi crearea locurilor de muncă ajutorul de stat în 2015 a constituit doar 35 milioane de lei.
”O schemă de stimulente ar trebui să fie deschisă pentru toate dimensiunile întreprinderilor şi să acorde o atenţie deosebită nevoilor speciale ale IMM-urilor. Sistemul de stimulente ar trebui să aibă criterii clare de atribuire şi conceput astfel încât să fie cât mai uşor de utilizat, la costuri administrative scăzute atât pentru întreprinderile participante, cât şi pentru furnizorii de stat”, potrivit studiului.
Georgeta Mincu susţine că stimulentele trebuie să fie raportate la priorităţile sociale: demografie, calitatea vieţii, instruire, cultură, circulaţia persoanelor (turism, transport), protecţia mediului şi alte obiective în strategia de dezvoltare a ţării. Autorităţile publice trebuie să elaboreze mecanisme de evaluare a ajutorului de stat bazate pe trei piloni. 1) Elaborarea unui plan, inclusiv parlamentarii trebuie să introducă procese pentru a evalua în mod regulat rezultatele stimulentelor fiscale. 2) Măsurarea impactului. Evaluările trebuie să estimeze rezultatele stimulentelor atât pentru bugetul de stat, cât şi pentru economie în general. 3) Informarea sau mediatizarea politicelor alese. Îmbunătăţirea politicilor este mai mult probabilă atunci când schema este un proces formal, iar rezultatele evaluării sunt publice şi supuse audierilor legislative.
În concluzie, autoarea studiului recomandă reducerea ponderii ajutorului de stat acordat sub formă de renunţări la venituri bugetare (scutiri, reduceri, amânări) şi să fie majorate ajutoarelor acordate sub formă de cheltuieli bugetare (fonduri se susţinere a antreprenorialului, investiţii in tehnologii si echipamente moderne, garanţii financiare şi credite preferenţiale).
Totodată, autorităţile trebuie să elimine acordarea ajutorului individual şi să crească numărul de măsuri acordate prin scheme de ajutor de stat, transparente şi deschise tuturor operatorilor economici care doresc să aplice.
