Adoptarea bugetului de stat pentru 2020 a trezit multe polemici şi îngrijorări, pe fundalul caracterului expansionist al programelor investiţionale şi a deficitului bugetar sporit în context electoral, dar şi în contextul relaxării politicii monetare. Caracterul electoral al deficitului planificat ar putea avea repercusiuni asupra stabilităţii finanţelor publice şi creşterii economice pe termen mediu şi lung. Concluziile se regăsesc în publicaţia Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” „Realitatea Economică: top 10 evenimente economice ale anului 2019 şi top 10 provocări pentru 2020”.
Potrivit experţilor, o analiză mai atentă a Legii bugetului de stat pentru 2020 relevă faptul că doar 10% din spaţiul fiscal este destinat măsurilor de politici noi, iar 90% contribuie la realizarea măsurilor de politici asumate în anii precedenţi. Principalele măsuri de politici ale proiectului de buget pentru anul 2020 se referă la extinderea autonomiei financiare locale prin creşterea defalcărilor din impozitul pe venit al persoanelor fizice şi suplinirea Fondului de susţinere financiară a teritoriilor cu 10% din impozitul pe venitul din activitatea de întreprinzător
O măsură este majorarea salariilor cu 6-10% pentru majoritatea angajaţilor bugetari, precum şi implementarea programelor de asistenţă socială care prevăd prestaţii sociale mai mari pentru susţinerea persoanelor cu venituri mici. În plus, parametrii macroeconomici prevăzuţi în legea bugetului sunt bazaţi pe o prognoză de uşoară înrăutăţire a condiţiilor economice din 2020.
Experţii precizează că deficitul bugetului public naţional este planificat la nivelul de 3,3% din Produsul Intern Brut. „Dacă excludem influenţa asupra deficitului a proiectelor finanţate din surse externe, nivelul planificat al deficitului se încadrează în regula bugetar-fiscală stabilită în legea finanţelor publice de 2,5% din PIB, calculat fără granturi. Din această sumă, deficitul aferent proiectelor investiţionale finanţate din contul împrumuturilor externe va constitui 4,8 miliarde de lei sau 65,3%. Respectiv, deficitul bugetar pe componenta de bază va fi de 2,6 miliarde de lei sau 34,7% din deficitul total al bugetului de stat, ceea ce constituie 1,1% din PIB-ul scontat pentru anul 2020”, se menţionează în publicaţie.
Principalele surse de finanţare a deficitului bugetului de stat sunt surse externe, intrări nete din împrumuturi externe pentru suport bugetar şi implementarea proiectelor finanţate din surse externe (FMI, UE, BM, România). Din surse interne sunt emisiunile de valori mobiliare de stat şi mijloace din privatizarea patrimoniul public. Totodată, dacă se ţine cont că regula permite depăşirea nivelului-limită al deficitului bugetului public naţional doar în condiţiile existenţei surselor reale de finanţare a proiectelor de investiţii capitale finanţate din surse externe, există riscuri reale ca prognozele Guvernului să nu se realizeze.
În primul rând, programul de asistenţă FMI se termină în martie 2020, iar practica generală a acestei instituţii este de a nu negocia/aproba acorduri în anii electorali, ori 2020 este un an electoral. În al doilea rând, intervine condiţionarea asistenţei financiare de către Uniunea Europeană prin implementarea măsurilor anticorupţie, asigurarea statului de drept, continuarea reformelor structurale, în special reforma justiţiei. Şi aceste condiţionalităţi sunt susţinute şi de Banca Mondială în Moldova, dar programul de guvernare actual nu conţine angajamente clare pe nici una din aceste componente. O altă sursă de risc ţine de creşterea împrumuturilor Guvernului de la băncile comerciale prin emiterea valorilor mobiliare de stat, fapt ce ar putea submina creditarea sectorului privat. Băncile vor prefera să-şi canalizeze lichidităţile spre plasamente practic fără risc în detrimentul sectorului real, care în condiţiile încetinirii economice din 2020 ar putea prezenta mai multe riscuri.
O măsură este majorarea salariilor cu 6-10% pentru majoritatea angajaţilor bugetari, precum şi implementarea programelor de asistenţă socială care prevăd prestaţii sociale mai mari pentru susţinerea persoanelor cu venituri mici. În plus, parametrii macroeconomici prevăzuţi în legea bugetului sunt bazaţi pe o prognoză de uşoară înrăutăţire a condiţiilor economice din 2020.
Experţii precizează că deficitul bugetului public naţional este planificat la nivelul de 3,3% din Produsul Intern Brut. „Dacă excludem influenţa asupra deficitului a proiectelor finanţate din surse externe, nivelul planificat al deficitului se încadrează în regula bugetar-fiscală stabilită în legea finanţelor publice de 2,5% din PIB, calculat fără granturi. Din această sumă, deficitul aferent proiectelor investiţionale finanţate din contul împrumuturilor externe va constitui 4,8 miliarde de lei sau 65,3%. Respectiv, deficitul bugetar pe componenta de bază va fi de 2,6 miliarde de lei sau 34,7% din deficitul total al bugetului de stat, ceea ce constituie 1,1% din PIB-ul scontat pentru anul 2020”, se menţionează în publicaţie.
Principalele surse de finanţare a deficitului bugetului de stat sunt surse externe, intrări nete din împrumuturi externe pentru suport bugetar şi implementarea proiectelor finanţate din surse externe (FMI, UE, BM, România). Din surse interne sunt emisiunile de valori mobiliare de stat şi mijloace din privatizarea patrimoniul public. Totodată, dacă se ţine cont că regula permite depăşirea nivelului-limită al deficitului bugetului public naţional doar în condiţiile existenţei surselor reale de finanţare a proiectelor de investiţii capitale finanţate din surse externe, există riscuri reale ca prognozele Guvernului să nu se realizeze.
În primul rând, programul de asistenţă FMI se termină în martie 2020, iar practica generală a acestei instituţii este de a nu negocia/aproba acorduri în anii electorali, ori 2020 este un an electoral. În al doilea rând, intervine condiţionarea asistenţei financiare de către Uniunea Europeană prin implementarea măsurilor anticorupţie, asigurarea statului de drept, continuarea reformelor structurale, în special reforma justiţiei. Şi aceste condiţionalităţi sunt susţinute şi de Banca Mondială în Moldova, dar programul de guvernare actual nu conţine angajamente clare pe nici una din aceste componente. O altă sursă de risc ţine de creşterea împrumuturilor Guvernului de la băncile comerciale prin emiterea valorilor mobiliare de stat, fapt ce ar putea submina creditarea sectorului privat. Băncile vor prefera să-şi canalizeze lichidităţile spre plasamente practic fără risc în detrimentul sectorului real, care în condiţiile încetinirii economice din 2020 ar putea prezenta mai multe riscuri.
