Toate problemele cu evaziunea fiscală a posesorilor de autovehicule a început în anul 2014, când pentru a treia oară consecutiv a fost majorată taxa rutieră.

Astfel, conform estimărilor noastre până în anul 2014 toţi posesorii de automobile plăteau taxa rutieră. Reamintim că pentru un automobil cu capacitatea motorului de 2 000 cm3 în anul 2011 taxa anuală era de 108 lei. Apoi în 2012 a fost majorată de peste două ori până la 250 lei, dar cetăţenii continuau să o plătească fără mari probleme. Limita critică a fost atinsă în anul 2014 când taxa pentru o maşină de 2.000 cm3 a crescut cu încă 60% până la 400 lei/anual, cea ce a provocat primul val de neplată. Astfel în 2014 taxa rutieră a crescut cu 60%, numărul de autovehicule s-a majorat cu 37 mii de unităţi până la 830 mii, în timp ce taxa rutieră colectată a scăzut cu 20 milioane lei de la 320 milioane lei în 2013 la 298 milioane lei în 2014. De atunci taxa rutieră a mai cunoscut două majorări iar în prezent constituie 1200 lei pentru un automobil de 2000 cm3, cea ce este de 11 ori mai mult decât acum 7 ani în urmă.

Conform estimărilor noastre circa 40% din posesorii de autovehicule nu achită taxa rutieră şi respectiv nu efectuează revizia tehnică a unităţii de transport. Estimările noastre au fost confirmate şi de reprezentanţii Agenţiei de Servicii Publice în timpul audierii Raportului Curţii de Conturi pe marginea Fondului Rutier în Comisia Parlamentară de Control a Finanţelor Publice din data de 19.02.2020.

Cumulativ din 2014 Autorităţile publice locale au ratat 2,9 miliarde lei, cea ce reprezintă 70% din bugetul lor actual pentru întreţinerea drumurilor locale.



 

Cadrul legal ambiguu favorizează evaziunea

Legislaţia în domeniul respectiv este destul de ambiguă, cea ce nu permite inspectoratului fiscal să administreze eficient procesul de colectare a Taxei Rutiere.

Astfel, posesorul de autovehicul este cel care trebuie să calculeze taxa rutieră şi să efectueze plata. Mai mult, el efectuează această plată doar dacă se deplasează pe drumurile naţionale. Deci taxa pentru posesorii de autovehicule nu este una imperativă. În astfel de condiţii îmi este greu să cred că 40% din parcul de autovehicule staţionează şi nu este utilizat de către posesori.

Carenţa legislativă în administrarea taxei rutiere sufocă ecologic Moldova

În Moldova anual se înregistrează zeci de mii de unităţi de transport noi, iar în anul 2020 numărul lor se va apropia de 1,1 milioane unităţi, cea ce este cu 65% mai mult decât acum 10 ani în urmă. Însă mingea ajunge într-un singur coş: avem înregistrări a unităţilor de transport, dar lipsesc radieri din registru a unităţilor uzate.

Datorită faptul că este uşor să eviţi plata taxei rutiere, nimeni nu-şi face probleme să radieze din registru unitatea de transport uzată şi noi treptat transformăm Moldova într-un cimitir al maşinilor uzate şi lepădate la margine de drum. În Moldova funcţionează doar trei companii licenţiate cu utilizarea maşinilor vechi şi oferirea certificatului necesar pentru radierea din registru. Aceste companii nu există, deoarece nimeni nu apelează la ele.

Este greu de spus câte zeci de mii de maşini de fapt nici nu mai sunt unităţi de transport, dar continuă să fie înregistrate la Agenţia Servicii Publice.

Înăsprirea legislaţiei fiscale în domeniul Taxei rutiere va permite nu doar acumulări de fonduri pentru întreţinerea drumurilor, dar şi forţarea posesorilor de autovehicule uzate să le radieze din registru cu respectarea normelor legale de utilizare a autovehiculelor uzate.

Două priorităţi legislative

Este necesar de modificat legislaţia în domeniul taxei rutiere, astfel încât ea să devină obligatoriu indiferent de circumstanţe, iar Inspectoratul Fiscală să aibă toate instrumentele legale necesare pentru urmărirea fiscală a rău-platnicilor. În cazul dacă cineva nu utilizează pentru o perioadă lungă de timp unitatea de transport, există normă legală privind radierea temporară a unităţii de transport, cei drept nimeni nu o utilizează.

De asemenea, este necesar de dezvoltat un cadrul legal suficient privind procedura de colectare a unităţilor de transport vechi şi radierea lor din registru. Stimularea posesorilor de unităţi de transport să apeleze la firmele specializate de utilizare a maşinilor vechi. Similar ca în ţările dezvoltate prin instrumente fiscale.

Automobilele nu sunt doar un mijloc de transport, dar şi o sursă de probleme pentru societate, care urmează a fi soluţionate civilizat aşa cum este ţările care s-au confruntat cu astfel de probleme încă acum 30-40 ani.