Ce ne spune şi ce nu ne spune investigaţia Kroll despre frauda bancară
Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:

Ce ne spune şi ce nu ne spune investigaţia Kroll despre frauda bancară

Perioada anilor 2012 – 2014 va rămâne o pată neagră pentru sectorul bancar autohton şi clasa politică de la acea vreme, şi o amintire de lungă durată pentru populaţia şi bugetul ţării, susţine economistul Dumitru Pântea în analiza "Ce ne spune şi ce nu ne spune investigaţia Kroll despre frauda bancară".

Pentru determinarea unui tablou cronologic clar cu privire la etapele devalizării celor trei bănci (Banca de  Economii, Banca Socială şi Unibank), a persoanelor responsabile şi a beneficiarilor fraudei, BNM a angajat compania Kroll în procesul extern de investigaţii.

Conform rapoartelor de investigaţii prezentate, în termeni uşor de înţeles frauda bancară este descrisă de expertul Dumitru Pântea în şase etape şi elemente distincte, care privite individual nu presupun neapărat careva încălcări sau intenţii frauduloase, dar care privite în ansamblu oferă o imagine clară asupra fenomenului pe care îl cunoaştem drept „furtului miliardului”:

  1. Asigurarea proprietăţii asupra celor trei bănci-schimbarea semnificativă a acţionariatului care au dus la accederea unor persoane interpuse şi companii afiliate care acţionau concertat în interesul grupului Şor;
  2. Preluarea controlului total asupra celor trei bănci-înlocuirea membrilor organelor de conducere cu persoane afiliate, şi controlate de grupul Şor;
  3. Canalizarea resurselor de creditare către un singur grup – acordarea a creditelor în mod primordial şi preponderent către entităţi afiliate grupului Şor;
  4. Asigurarea necesarului de lichiditate – atragerea suplimentară de resurse lichide de la alte bănci  comerciale sau din sistemul finanţelor publice;
  5. Aplicarea unor mecanisme de spălare a banilor-disimularea traseului şi destinaţiei fondurilor prin intermediul unor jurisdicţiilor off-shore;
  6. Orientarea fondurilor deturnate către multiple destinaţii şi în diferite scopuri-fondurile sustrase din cele trei bănci nu au fost rambursate ci utilizate în alte scopuri. 

Chiar dacă aceste elemente au dus la devalizarea sectorului bancar prin sustragerea unor fonduri de ordinul miliardelor de lei, o serie de alte acţiuni au facilitat într-un oarecare mod evenimentele date. Lipsa de coordonare, pasivitatea unor instituţii ale statului sau carenţele sistemului judecătoresc sunt doar câteva din elementele pe care ancheta Kroll nu le acoperă.

Mai devreme sau mai târziu, instituţiile statului şi actorii politici vor trebui să dea un răspuns şi să aducă clarificări în acest sens, or lipsa acestora va submina şi mai mult încrederea populaţiei în guvernare şi interesele de facto ale clasei politice privind responsabilizarea celor vinovaţi. Astfel, cel puţin câteva acţiuni din perioada noiembrie 2014 urmează a fi clarificate, printre care:

➢ Acţiunile decidenţilor politici şi a organelor de supraveghere financiară din perioada 7 – 27 noiembrie care au facilitat continuarea deturnării de fonduri din sectorul bancar-de ce nu s-au întreprins măsuri de minimizare a pagubelor şi securizare a fondurilor existente, respectiv asigurarea controlului asupra celor trei bănci anterior deciziei de acordare de credite de urgenţă garantate de Guvern;
➢ Acţiunile de după data de 27 noiembrie care cuprind modul de rambursare a deponenţilor şi creditorilor celor trei bănci – de ce comisia, a permis utilizarea creditelor de urgenţă pentru acoperirea tuturor deponenţilor şi creditorilor celor trei bănci, inclusiv plasamentele unor investitori profesionişti cum ar fi cazul celor patru bănci.
➢ Modul în care au acţionat instituţiile statului, atât individual cât şi colectiv, în perioada fraudei bancare –de ce autorităţile, în special cele responsabile de menţinerea stabilităţii financiare şi cele de prevenire a spălării banilor nu au luat măsuri clare înainte de luna noiembrie 2014 când deja se cunoştea despre frauda de la Banca de Economii".

Similare