Se ştie că, în autism, terapia complexă este unica şansă spre o recuperare parţială. V-am prezentat numerose cazuri de copii care luptă, zilnic, împreună cu familiile lor, pentru o viaţă normală. Ce se întâmplă cu aceşti micuţi după ce cresc? Se văd rezultatele terapiei din copilărie? Vă invităm astăzi să o cunoaşteţi pe Maria, o fată de 12 ani care merge la şcoală, are prieteni şi, mai mult decât atât, vorbeşte despre emoţiile ei.
Am mers în nordul Republicii Moldova, la Bălţi, să o cunoaştem pe Maria. Am surprins-o la ora de matematică, într-o clasă obişnuită, studiind cot la cot cu ceilalţi colegi. Mare ne-a fost, însă, mirarea să vedem un elev cu autism ieşind la tablă.
După exerciţii şi ecuaţii, vine mult aşteptata recreaţie. În timp ce toţi elevii zburdă pe holurile şcolii şi socializează, pauzele Mariei se petrec în linişte, cu telefonul mobil. Solitudinea este totuşi ceea ce o deosebeşte cel mai mult de semenii ei. Chiar dacă la ore este o elevă despre care nu ai bănui că are vreo tulburare de comportament.
„Eleva Maria efectuează operaţii matematice foarte bine, ştie tabla înmulţirii la perfect. Dacă nu înţelege ceva ea ridică mânuţa şi strigă că nu am reuşit şi asta este foarte bine, eu tot timpul mă strădui să reuşească, să scrie condiţiile, să rezolve, să fie de rând cu ceilalţi elevi,” a spus Maria Plăcintă, profesoară de matematică.
Svetlana Rotaru, profesoară de limba şi literatura română: „Este o fetiţă extraordinară, deosebită în plan mental dar originală în planul activităţilor ei. Ştie să scrie, pe nota 8 şi mai mult, ştie să citească foarte bine, chiar ar putea să se compare cu mulţi dintre colegii ei de clasă.”
Acum 12 ani, Lolita Gorbattt a adus pe lume 2 fete gemene, Maria şi Mirela. Chiar din primele luni de viaţă, fetiţele se deosebeau foarte mult una de alta.
Lolita Gorbatîi, mama Mariei: „Pe la 7 luni jumate 8, eu am observat că ea este mai retrasă, nu are emoţii, este ca o păpuşă rece şi, ce m-a pus cel mai mult în gardă, a început să se legene. Şezând pe şezute se leagănă. Acestea au fost simptomele pe care eu le-am observat la 8 luni.”
Un mare noroc al Mariei a fost să vină pe lume într-o familie de medici, care au ştiut imediat să mobilizeze si s-a înarmat cu multă răbdare, speranţă şi credinţa că într-o bună zi totul va fi bine. Mama fetei îşi aminteşte în detalii primul cuvânt rostit, apoi primele fraze sau prima poezie la un matineu. În autism, toate aceste lucruri normale sunt adevărate performanţe.
Lolita Gorbatîi, mama Mariei: „Ultimul matineu la Adio, Grădiniţă a spus o poezie din câteva rânduri, pentru mine au fost nişte lacrimi mari, de bucurie, fiindcă nu m-am aşteptat că măcar câteva rânduri ea o să spună.”
Deşi sunt gemene, Maria are trăsături speciale. Pentru că în lumea ei nu există răutate.
Lolita Gorbatîi, mama Mariei: „Maria este mai veselă într-un fel, pentru că ea primeşte lumea aşa cum este, mai adevărată, mai fără minciună, fără invidie. Ea este sinceră.”
Maria şi Mirela nu stau într-o bancă la şcoală şi nu se îmbracă identic, dar petrec mult timp împreună. Mirela, care e sora responsabilă, spune că îşi simte sora, o ajută, dar desigur că se mai ceartă, ca fetele.
„Când Maria are temperatură eu după cum ea acţionează îmi dau seama că ceva nu e bine sau o doare capul sau ceva de genul.
Eu am grijă ca să nu se supere, uneori pot să strig la ea dacă face ceva greşit sau strică, dar peurmă mă duc lângă ea şi o cuprind, şi o pup,” ne spune Mirela, sora Mariei.
Chiar dacă este un copil mai retras şi nu prea vorbeşte cu străinii, am reuşit, totuşi, să ne apropiem de Maria. Ne-a povestit că o iubeşte mult pe mama, care o alintă cu bucate alese.
„Eu îmi place să spun secretele, eu iubesc să mănânc pizza, chipăruş, ceaiul cu pâine cu unt,” ne-a mărturisit Maria.
O caracteristică a autismului este că aceşti copii pot, cu uşurinţă şi uneori involuntar, să treacă în conversaţie la o limbă străină.
„My name is Marry, im 12 years old, i love playing games and reading some books.”
Şi astăzi, după 12 ani, terapia comportamentală face parte zilnic din viaţa familiei Mariei. Mama fetei a fost nevoită, pe lângă munca de medic, să creeze o asociaţie ca să ajute cele peste 40 de femei din Bălţi care au adus pe lume copii cu autism. Îşi doresc în oraşul lor facilităţi pentru asemenea familii, îşi doresc educatori şi profesori mai răbdători şi toleranţi, dar cel mai mult visează la un viitor decent şi independent pentru copiii lor.
Lolita Gorbatîi, mama Mariei: „Ei sunt tot aşa, nu au nicio diferenţă, ei tot sunt buni în ceva, poate nu sunt buni în toate. Eu am devenit medic, altceva nu pot face, aşa şi ei, o să devină unul un frizer, unul un coafor, unul un brutar bun. Ei sunt foarte buni, pur şi simplu trebuie ca lumea să ne înţeleagă şi să înţeleagă că asta nu este boală.”
După exerciţii şi ecuaţii, vine mult aşteptata recreaţie. În timp ce toţi elevii zburdă pe holurile şcolii şi socializează, pauzele Mariei se petrec în linişte, cu telefonul mobil. Solitudinea este totuşi ceea ce o deosebeşte cel mai mult de semenii ei. Chiar dacă la ore este o elevă despre care nu ai bănui că are vreo tulburare de comportament.
„Eleva Maria efectuează operaţii matematice foarte bine, ştie tabla înmulţirii la perfect. Dacă nu înţelege ceva ea ridică mânuţa şi strigă că nu am reuşit şi asta este foarte bine, eu tot timpul mă strădui să reuşească, să scrie condiţiile, să rezolve, să fie de rând cu ceilalţi elevi,” a spus Maria Plăcintă, profesoară de matematică.
Svetlana Rotaru, profesoară de limba şi literatura română: „Este o fetiţă extraordinară, deosebită în plan mental dar originală în planul activităţilor ei. Ştie să scrie, pe nota 8 şi mai mult, ştie să citească foarte bine, chiar ar putea să se compare cu mulţi dintre colegii ei de clasă.”
Acum 12 ani, Lolita Gorbattt a adus pe lume 2 fete gemene, Maria şi Mirela. Chiar din primele luni de viaţă, fetiţele se deosebeau foarte mult una de alta.
Lolita Gorbatîi, mama Mariei: „Pe la 7 luni jumate 8, eu am observat că ea este mai retrasă, nu are emoţii, este ca o păpuşă rece şi, ce m-a pus cel mai mult în gardă, a început să se legene. Şezând pe şezute se leagănă. Acestea au fost simptomele pe care eu le-am observat la 8 luni.”
Un mare noroc al Mariei a fost să vină pe lume într-o familie de medici, care au ştiut imediat să mobilizeze si s-a înarmat cu multă răbdare, speranţă şi credinţa că într-o bună zi totul va fi bine. Mama fetei îşi aminteşte în detalii primul cuvânt rostit, apoi primele fraze sau prima poezie la un matineu. În autism, toate aceste lucruri normale sunt adevărate performanţe.
Lolita Gorbatîi, mama Mariei: „Ultimul matineu la Adio, Grădiniţă a spus o poezie din câteva rânduri, pentru mine au fost nişte lacrimi mari, de bucurie, fiindcă nu m-am aşteptat că măcar câteva rânduri ea o să spună.”
Deşi sunt gemene, Maria are trăsături speciale. Pentru că în lumea ei nu există răutate.
Lolita Gorbatîi, mama Mariei: „Maria este mai veselă într-un fel, pentru că ea primeşte lumea aşa cum este, mai adevărată, mai fără minciună, fără invidie. Ea este sinceră.”
Maria şi Mirela nu stau într-o bancă la şcoală şi nu se îmbracă identic, dar petrec mult timp împreună. Mirela, care e sora responsabilă, spune că îşi simte sora, o ajută, dar desigur că se mai ceartă, ca fetele.
„Când Maria are temperatură eu după cum ea acţionează îmi dau seama că ceva nu e bine sau o doare capul sau ceva de genul.
Eu am grijă ca să nu se supere, uneori pot să strig la ea dacă face ceva greşit sau strică, dar peurmă mă duc lângă ea şi o cuprind, şi o pup,” ne spune Mirela, sora Mariei.
Chiar dacă este un copil mai retras şi nu prea vorbeşte cu străinii, am reuşit, totuşi, să ne apropiem de Maria. Ne-a povestit că o iubeşte mult pe mama, care o alintă cu bucate alese.
„Eu îmi place să spun secretele, eu iubesc să mănânc pizza, chipăruş, ceaiul cu pâine cu unt,” ne-a mărturisit Maria.
O caracteristică a autismului este că aceşti copii pot, cu uşurinţă şi uneori involuntar, să treacă în conversaţie la o limbă străină.
„My name is Marry, im 12 years old, i love playing games and reading some books.”
Şi astăzi, după 12 ani, terapia comportamentală face parte zilnic din viaţa familiei Mariei. Mama fetei a fost nevoită, pe lângă munca de medic, să creeze o asociaţie ca să ajute cele peste 40 de femei din Bălţi care au adus pe lume copii cu autism. Îşi doresc în oraşul lor facilităţi pentru asemenea familii, îşi doresc educatori şi profesori mai răbdători şi toleranţi, dar cel mai mult visează la un viitor decent şi independent pentru copiii lor.
Lolita Gorbatîi, mama Mariei: „Ei sunt tot aşa, nu au nicio diferenţă, ei tot sunt buni în ceva, poate nu sunt buni în toate. Eu am devenit medic, altceva nu pot face, aşa şi ei, o să devină unul un frizer, unul un coafor, unul un brutar bun. Ei sunt foarte buni, pur şi simplu trebuie ca lumea să ne înţeleagă şi să înţeleagă că asta nu este boală.”
