12-13 iunie 1941 - 80 DE ANI DE LA PRIMUL VAL AL DEPORTĂRILOR

VIDEO. Drama unei familii de basarabeni deportate în Siberia: „Chinul lui Hristos a fost...”

Zeci de mii de familii din Basarabia au trăit adevărate drame în perioada deportărilor. Fraţii Feodora Filimon şi Grigore Tanasevici, din Ghetlova, Orhei, au acceptat să răscolească prin amintiri şi au retrăit încă o dată momentele triste de acum mai bine de 70 de ani.

Onisim Tanasevici, capul familiei, a fost primarul comunei Ghetlova în perioada administraţiei române. Odată cu venirea sovieticilor, represaliile au urmărit întreaga familie. În 1941, a fost deportat Onisim Tanasevici, iar peste câţiva ani au luat drumul Siberiei şi ceilalţi membri ai familiei.

„Tata a fost judecat pentru că era primar pe timpul românilor. L-au dus în Siberia, în Irkutsk. E greu de spus. El a fost dus în Chişinău mai întâi. A stat în Puşcăria nr. 1, cea mai mare din Chişinău. Acolo era greu de tot. Murdărie mare şi puţină mâncare. Puşcărie, ce vreţi. Şi de acolo l-au dus în Siberia”, mărturiseşte fiul acestuia, Grigore Tanasevici.

Mai bine de şapte ani, apropiaţii l-au crezut mort pe Onisim Tanasevici.

„Eu mă gândeam că el nici nu mai este pe lume. Mulţi ani nu am primit nicio scrisoare. Nu i-au dat voie să scrie de acolo. După mulţi ani a venit prima scrisoare, pe o bucată mică de hârtie, semnată Tanasevici Onisim. Mama a primit scrisoarea. Ne-am mirat. Tata este pe lume. Este în lagăr. A stat vreo 12 ani. Când a venit ordin să-i elibereze, a venit acasă”, mai povesteşte Grigore Tanasevici.

În 1949, agenţii NKVD au revenit după restul familiei.

„Eram acasă toţi. A venit poliţia. Să ne ridice. Mama nici nu ştia ce să zică. A tăiat găini. Aşa au rămas găinile. Nu a luat nimic”, îşi aminteşte Feodora Filimon.

„Eram la prăşit. Şi au venit doi să mă anunţe că am scrisoare de la părinţi. Când am venit acasă, mama se pregătea să plece. Plângea. Au venit vecinii să ne petreacă. Şi eu am făcut ce am făcut şi am fugit”, mai spune Grigore Tanasevici.

Feodora Filimon, care avea nouă ani, a fost deportată, împreună cu sora Valentina şi mama Alexandra, în Siberia. Chinurile îndurate în copilărie i-au rămas în memorie până astăzi.

„Ne-au dus la Călăraşi. Cum stăteau chibritele, aşa ne-au pus şi pe noi. Eu era să mor. Mama a încercat să iasă până la uşă. Dar nu aveai unde, nu se mişca nimic. Ne-au urcat într-un tren. Am mers 12 zile. Doamne fereşte ce era. Mureau oamenii, îi aruncau nici nu se uitau... Mama căra apă dintr-un iaz la 60 de grade de frig. Spărgea gheaţa şi umplea butoiul cu apă. Acolo era gheaţă multă. Cât intra în căldarea aceea, până la butoi îngheţa şi căldarea. Chinul lui Hristos a fost... Venea acasă. Nici nu ştiu cum mai vedea ea, săraca”, îşi mai aminteşte Feodora Filimon.

În memoria celor deportaţi, nepoţii familiei Tanasevici au ridicat un monument în centrul comunei Ghetlova, raionul Orhei. Represaliile staliniste au îngenuncheat sute de mii de basarabeni, majoritatea reprezentanţi ai elitei societăţii, în perioada anilor 1940 – 1953. Deşi istoria consemnează trei mari valuri de deportări, datele arată că familii de basarabeni au fost ridicate şi între cele trei valuri.

Material realizat de Doina Salcuţan, reporter TVR MOLDOVA.