Printre invitaţii evenimentului se numără scriitoarea Maria Şleahtiţchi, criticul literar Lucia Ţurcanu şi regizorul de film Dumitru Grosei. Moderatorul lansării de carte va fi scriitorul şi redactorul-şef al Editurii Cartier, Emilian Galaicu-Păun.

 „E o metadramă care se consumă sub ochii din ce în ce mai miraţi ai lui Mihai Mihailovici şi care îşi epuizează energiile pe fondul unor transformări sociale pline de turbulenţe în care sunt atraşi, într-o succesiune aiuritoare, toţi eroii sau antieroii din romanul lui Dumitru Crudu. Pe lângă abilitatea extraordinară de a crea tipologii, Dumitru Crudu are ştiinţa de a da dinamism acţiunii. Dacă ai reduce la minimun fondul sonor al romanului, cinetica textuală ţi-ar putea da senzaţia că te afli într-un film mut în care, pentru a compensa lipsa sunetului, gestica personajelor capătă accente patetice. Pe lângă asta, toţi protagoniştii, cuprinşi parcă de o isterie a deambulării, se află într-o continuă mişcare, ca în comediile lui Mack Sennet.
Comedia este însă în cele din urmă una amară: porneşte de la melodramă, trece prin tragicomedie şi sfârşeşte în dramă pură şi simplă. Interesant este că Dumitru Crudu „scapă turma”, cum s-ar zice, prin autoironie. Înfăţisându-se pe el însuşi ca personaj, autor al volumului „Ziua de naştere a lui Mihai Mihailovici”, operă romanescă criticată de controversatul Valeriu Borisovici Hropotinskii, prin intermediul căruia afirmă că „nu e romanul pe care-l aşteaptă toată lumea, acesta fiind un roman plin de locuri comune şi de banalităţi”, Dumitru Crudu sparge barierele convenţionalului, fracturând personalitatea intangibilă a autorului şi plasând-o în cea mai autentică banalitate”, consideră scriitorul Gelu Diaconu.
 
Dumitru Crudu, născut în 1967, în Flutura, Ungheni, este prozator, dramaturg, poet şi unul dintre autorii Manifestului Fracturismului, apărut pentru prima dată în ziarul Monitorul de Braşov. În 2003 a primit premiul UNITER şi Premiul Fundaţiei Principesa Margareta pentru Cea mai bună piesă de teatru din România (Alegerea lui Alexandru Sutto). Este primul dramaturg român jucat în Africa şi în America Centrală. În proză a debutat în 2008 cu romanul Măcel în Georgia. Cu romanul Un american la Chişinău a fost nominalizat la premiul Visegrad Eastern Partnership Literary Award din Bratislava şi la premiul pentru proză al revistei Observator cultural. În 2018, pentru cartea de proză scurtă Salutări lui Troţki a primit Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române. Unul dintre romanele sale, Oameni din Chişinău, a fost tradus în limba cehă, iar o parte din povestirile sale au fost traduse în engleză, franceză, germană şi suedeză şi au apărut în reviste literare şi antologii.