Motivele religioase nu se regăsesc în stare pură în literatura artistică. Declaraţia a fost făcută de Marcela Adam, lector universitar la Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova, invitată a emisiunii Punctul pe AZi de la TVR MOLDOVA.
„Biblia a stat la baza spiritualităţii umane. Şi fiecare scriitor, şi artist plastic, şi orice om de cultură a găsit în Biblie o sursă de inspiraţie, o sursă de a trăi plenar comuniunea cu Dumnezeu. Scriitorii prin actul creator au transfigurat textul biblic”, a spus lectorul universitar.
Marcela Adam mai menţionează că motivele biblice „capătă viziuni absolut individuale şi reprezintă o viziune a scriitorului asupra lumii. Literatura artistică, urmărind obiectivul final de trăire estetică, de valorificare a frumosului estetic, transfigurează la cote maxime motivele biblice. De aceea, ele nu se regăsesc în stare pură în creaţia scriitorilor”.
Dorina Onică, şefa secţiei Etnografie a Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău, este de părere că în arta populară genurile care fac conexiune cu motivele religioase sunt mai puţine, „întrucât omul nostru s-a ataşat cu o anumită delicateţe şi cu o anumită atenţie faţă de motivul religios pentru că acesta trebuia să fie plasat pe un produs care era utilizat în anumite acte rituale. Astfel, vom observa semnul crucii brodat pe anumite prosoape, ştergare de ritual, utilizate atât în ceremonialul bisericesc, dar şi în anumite sărbători de familie”.
Dorina Onică a mai declarat că motivul crucii este încă omniprezent în arta populară, dar şi în multe obiceiuri şi rituri de întemeiere şi reconstrucţie. „Motivul crucii în literatura de specialitate, dar şi în mentalitatea populară este asociat trupului lui Isus şi cel care face legătura cu viaţa subpământeană şi cu cea cerească”.
Doctorul în teologie Octavian Moşin susţine că simbolul crucii reprezintă acea axă care ne uneşte cu cerul.
În opinia criticului de artă de la Iaşi, Maria Bilaşevschi, crucea este cel mai important element al ortodoxiei. „În orice civilizaţie am fi, crucea este reperul nostru fundamental, cea la care ne închinăm. Cred că crucea, în arta vizuală mai ales, este atât ca un semnificant pentru apropierea de divinitate, dar şi de apropierea de om, pentru că ştim cu toţii, simbolul crucii înseamnă şi îmbrăţişare. De câte ori ne deschidem braţele să îmbrăţişăm pe cineva într-un gest de iubire, ne manifestăm de fapt, umanitatea din noi”.
