"Pasărea din cuibu-şi a plecat, A rămas o pană printre paie, Golul, ce în urmă a lăsat, Frige mai adânc ca o văpaie".  La începutul anilor 2000, Marina, o tânără profesoară de limbă şi literatură română, cu vise şi planuri de viitor, a luat o decizie grea.

A "zburat" în Spania. În acel an, din liceul din Criuleni, unde muncea, au plecat 11 profesori tineri.

A spălat vase, a făcut menaj şi a avut grijă de copii, copii străini. Pe al său îl revăzuse abia peste trei ani, când a reuşit să-l aducă în Spania. Drumul a fost greu, dar împreună au reuşit.

Feciorul a absolvit una dintre cele mai bune şcoli din Barcelona. Acum este student la politehnică. Între timp, Marina a învăţat spaniola şi a reuşit să se angajeze în domeniul turismului.

Totuşi dorul de casă şi de ţara în care s-a născut şi a crescut o măcina. Iar pentru a-l potoli, a început să scrie. Unul câte unul, a aşternut versurile pe hârtie.

Aşa s-a născut prima culegere de poezii "Răsăritul între două ape". Cartea a fost lansată la Barcelona.

A fost susţinută de Centrul Cultural RoBarna din Barcelona, de o fundaţie locală, echipa unei reviste de limba română, dar şi de Librăria Punct în care se regăsesc toţi scriitorii români, dar şi cititorii din diaspora din capitala Spaniei.

Recunoaşte că nu a fost uşor, dar nu s-a oprit din drumul pe care pornise. A luat premiul mare la concursul Tia Amo din Sulmona, cu poezia "Cuibul" în limba română.

Poeziile Marinei au fost incluse într-o culegere de poezii semnată de mai mulţi scriitori. Acum lucrează la o carte de schiţe şi poveşti, în care se vor regăsi buneii, părinţii şi copilăria de acasă. Pentru că acasă este locul sfânt unde va reveni neapărat, până atunci o face prin poezie.