CULTURĂ

Mănăstirea Humor, una dintre cele mai importante ctitorii ale evului mediu

post-img

La 5 kilometri depărtare de oraşul Gura Humorului, în satul Mănăstirea Humorului, pe valea râului Humor, este aşezată Mănăstirea Humorului, ctitorie a logofătului Teodor Bubuiog, la sfatul voievodului Petru Rareş. Mănăstirea este una dintre cele mai importante ctitorii ale evului mediu, fiind inclusă în patrimoniul mondial al UNESCO.

Ansamblul mănăstiresc include Biserica cu hramurile Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Gheorghe – construită în 1530, ruinele caselor mănăstireşti – datând din secolele XVI – XVIII, Turnul lui Vasile Lupu – construit în anul 1641 şi Turnul clopotniţă – datând din secolul al XIX – lea, scrie rador.ro.
 
La începutul secolului al XV-lea, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), panul Ivan vornicul a înălţat o biserică de piatră pe malul unui pârâiaş, în apropiere de confluenţa acestuia cu Humorul.
 
În anii ce au urmat, în jurul noii biserici, s-a dezvoltat un aşezământ monahal, şi pe mai departe, o comunitate mai largă, cunoscută astăzi ca satul Mănăstirea Humor.
 
La 13 aprilie 1415, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit mănăstirii panului Ivan vornic, printr-un uric, „la Humor moşia Pârteştenilor care cuprindea Soloneţul (actualul sat Pârteştii de Sus), adică un sat la obârşia Solonţului, unde au fost Tatomir şi Pârtea, şi Pârteştii de Jos, adică seliştea Dioniş”.
 
Au urmat ani în care domnitorii au înzestrat mănăstirea cu obiecte preţioase şi manuscrise, până în prezent în patrimoniul mănăstirii – dar prezentat la muzeul Mănăstirii Putna -, regăsindu-se Tetraevangheliarul de la Humor, dăruit Mănăstirii Humor în anul 1473 de către Ştefan cel Mare.
 
La începutul secolului al XVI-lea, biserica vornicului Ivan s-a prăbuşit, însă ruinele acesteia încă mai există, la aproximativ 500 de metri sud-vest de actuala biserică.
 
În anul 1528, pe acest amplasament, în timpul domniei lui Petru Rareş (1527-1538 şi 1541-1546), logofătul Toader Bubuiog decide ridicarea unei noi biserici de piatră. Ctitorul mănăstirii, pan Toader a adus mari servicii ţării în timpul a nu mai puţin de patru domnii succesive: Ştefan cel Mare (1457-1504), Bogdan al III-lea (1504-1517), Ştefăniţă Vodă (1517-1527) şi Petru Rareş, în prima sa domnie (1527-1538).
 
Biserica a fost sfinţită în 15 august 1930, de Adormirea Maicii Domnului.
 
Potrivit obiceiului din acele vremuri, odată cu biserica au fost construite chilii pentru călugări şi ziduri înconjurătoare, necesare apărării în caz de atac.
 
În anul 1535, biserica Ansamblului de la Humor, a fost zugrăvită, de către Toma din Suceava, Humorul, cu pictura exterioară păstrată în condiţii foarte bune până astăzi, fiind alături de bisericile de la Voroneţ şi Moldoviţa, mărturii ale neobişnuitului procedeu decorativ apărut în timpul domniei lui Petru Rareş.
 
Astfel, după cum arată analiza stilistică a picturii, echipa era formată din patru zugravi, fiecare având o personalitate artistică formată, iar unul dintre aceştia, Toma din Suceava, se intitula zugrav de biserici şi curtean al Măriei sale Petru, voievodul Moldovei, conducea echipa care a realizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii.
 
În acei ani, la mănăstirea Humor exista, pe lângă viaţa monahală obişnuită, şi o importantă activitate culturală şi artistică, aici fiind realizate manuscrise împodobite cu miniaturi şi broderii.
 
În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) decide întărirea ansamblului mănăstiresc, cu ziduri înconjurătoare şi un turn de apărare. Turnul se află la nord-est de clădirea bisericii şi făcea parte iniţial din zidul de incintă al mănăstirii.
 
Turnul avea un rol defensiv, în încăperile de la etaj putându-se refugia apărătorii complexului, iar scara care ducea la etaj putea fi distrusă pentru a-i împiedica pe invadatori să pătrundă în acele încăperi.
 
În anul 1774, Bucovina a fost ocupată de austrieci, în decurs de câţiva ani fiind desfiinţate aproape toate mănăstirile din această parte de ţară, iar Humorul a avut parte de dificultăţi. Localitatea Mănăstirea Humorului a făcut parte atunci din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Gura Humorului.
 
La 19 iunie 1783, împăratul Iosif al II-lea (1780-1790) dă o Ordonanţă Imperială, prin care Mănăstirea Humor era desfiinţată.
 
În anul 1785, biserica de la Humor a devenit biserica parohială a satului, în anii care au urmat chiliile s-au ruinat aproape complet, iar în restul clădirilor din fostul ansamblu monahal a funcţionat o şcoală pentru copiii localnicilor, iar din 1850 acestea au fost folosite ca depozit pentru materialele autorităţilor austriece.
 
În secolul al XIX-lea a fost construit turnul clopotniţă, pe latura de est a ansamblului.
 
În anii 1868 şi 1888, Mănăstirea Humor trece prin ample lucrări de renovare, pentru ca în anii 1960-1961 şi 1967-1970, să se realizeze alte lucrări de modernizare şi consolidare, iar în anii 1971-1972 să se desfăşoare lucrări de refacere integrală a picturii din pronaos şi gropniţă, cu sprijinul financiar şi de specialitate al UNESCO.
 
În iulie 1991, statutul de biserică de mir a fost modificat, aici fiind înfiinţată o obşte de călugăriţe.

Biserica Adormirea Maicii Domnului de la Humor este construită în stilul moldovenesc cristalizat în ultimul deceniu al domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504). Biserica prezintă o seamă de trăsături distinctive care o deosebesc de bisericile ctitorite de Ştefan, cum sunt lipsa turlei de deasupra naosului, precum şi prezenţa pentru prima dată, în arhitectura moldovenească, a unui pridvor deschis.
 
Biserica Mănăstirii Humor a fost împodobită cu picturi în frescă, atât la exterior cât şi la interior, la fel ca bisericile Voroneţ, Moldoviţa, Arbore şi Suceviţa. Ceea ce caracterizează în plus întreaga pictură de la Humor este unitatea de tonalitate cromatică, datorată predominanţei diferitelor nuanţe de roşu, culoare specifică acestei biserici.