CULTURĂ

La „Satiricus” va ninge cu flori. Actorul Viorel Cornescu în rolul JUBILIARULUI

post-img

Talentul, sensibilitatea, inteligenţa nativă se proiectează în orice creaţie scenică a acestui excepţional artist, pentru care profesia de actor a devenit un ritual al existenţei sale în perimetrele scenei şi dincolo de ea. Viorel Cornescu are o capacitate rară de transfigurare totală, excelând cu măiestrie de la un rol dramatic la unul de comedie. Se întâmplă să interpreteze în acelaşi spectacol mai multe roluri, de factură diversă, comică sau tragică, schimbând din mers registrele jocului actoricesc. Transfigurarea sa în asemenea roluri este absolut remarcabilă.

Ca orice veritabil corifeu al scenei, Viorel Cornescu a interpretat o galerie impresionantă de roluri – de la cele mai „modeste”: Portarul în Ce e viaţa omului? de Arcadii Arkanov, Un chelner în D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale, Chefliul în Salvaţi America! de Dumitru Crudu, Sganarelle în Căsătorie cu de-a sila de J.B.P.Moliere, Vic Johnson în Banii, banii sau „borsetca” de Ray Cooney, Gheorghe în Năpasta de Ion Luca Caragiale, la cele mai „ilustre”: Stalin în Dictatorul de Andrei Strâmbeanu, Gorbaciov, Putin în Golanii revoluţiei moldave de Constantin Cheianu, Ştefan Tipătescu în O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, Regele în Ciuleandra de Liviu Rebreanu, Regele Claudius în Hamlet de William Shakespeare sau, fascinant, Woland / Mefistofel în Maestrul şi Margarita de Mihail Bulgakov.

Actorul exprimă în profunzime stările personajelor ("Eu trăiesc în spectacol, altfel nu pot să joc"), jocul său scenic este dinamic şi nuanţat, de o naturaleţe seducătoare. Chiar şi atunci când evoluează într-un spectacol de comedie, farsă sau bufonadă, când înfăţişează un personaj grotesc, eroul întruchipat de actorul Viorel Cornescu este convingător, captivant, concludent, şarmant, memorabil. Maestrul dă dovadă de o intuiţie artistică deosebită. Chipurile artistice sunt plăsmuite cu măiestrie, cu o sensibilă cunoaştere a psihologiei personajului, după o logică proprie, sub semnul perenităţii.
Cu toate că timpurile vitrege în care trăim nu l-au favorizat nicidecât să devină, eventual, o vedetă a ecranului, Viorel s-a produs şi în câteva filme – „Prostia omenească”, în regia lui Ion Popescu, „Tenis cu moldovenii”, realizat, în 2010, de către un regizor englez, precum şi într-un film produs de un regizor american. Sperăm că viitorul va fi mai generos pentru redutabilul actor, oferindu-i şi alte ocazii, mai concludente, de a cuceri publicul cinefil.

Viorel Cornescu este angajat al Teatrului Naţional „Satiricus I.L. Caragiale” chiar de la fondarea aceste instituţii, pe a cărei scenă a creat zeci şi zeci de roluri memorabile. A absolvit, în 1990, Facultatea de regie şi actorie a Institutului de Stat al Artelor din Chişinău, în clasa profesorului Nelu Bordeianu. Al doilea institut – de fapt, am putea să-i spunem, a doua academie – a fost scena de la „Satiricus”, pe care maestrul a stropit-o cu sudoarea sa timp de aproape 3 decenii.

Indiscutabil, cel mai bun profesor de actorie, de teatru, în general, i-a fost regizorul, pedagogul, directorul artistic al teatrului, Sandu Grecu. Sub bagheta sa regizorală, Viorel şi-a cultivat cu migală talentul scenic, măiestria artistică, şi-a extins orizontul profesional, şi-a dezvoltat aptitudinile regizorale.
Actorul Viorel Cornescu a fost şi rămâne un bun discipol al magistrului său, devenindu-i un susţinător şi ajutor de nădejde. De mai mulţi ani este şeful trupei. În ultimul timp, Viorel îşi încearcă puterile şi în regie. Astfel, în 2019 a montat spectacolul ”Îţi vreau soţul” de Mihail Zadornov. La multe din spectacolele puse în scenă de maestrul Sandu Grecu, el îndeplineşte şi atribuţiile de regizor secund. Este nu doar un profesionist impecabil, dar şi un conducător şi executor conştiincios, exigent. Or, în lipsa unor asemenea colaboratori, orice echipă şi, mai ales, o echipă de actori este nefuncţională. Cu colegii săi de scenă, Viorel Cornescu se înţelege dintr-un cuvânt; aprecierea şi respectul reciproc, spiritul de echipă – iată liantul care cimentează trupa exemplară a Teatrului Naţional „Satiricus I.L. Caragiale”.
Cunoscute fiindu-i grija şi ataşamentul faţă de breasla actoricească, nu e de mirare că Viorel Cornescu, de mai mult timp, este şi un bun educator al noii generaţii de actori, profesând în şcoli specializate, precum şi în calitate de lector la disciplina „Arta Actorului” în cadrul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Se bucură şi aici de o înaltă apreciere a colegilor săi. „Este un pedagog desăvârşit. Are răbdarea de a lucra cu studenţii. Mă ajută şi în teatru – îşi susţine colegii mai tineri”, astfel îl caracterizează directorul instituţiei menţionate.

De altfel, el însuşi a fost descoperit şi apreciat după merit la timpul potrivit, iar în 2003 Viorel Cornescu a devenit laureat al Premiului Naţional pentru Tineret în domeniul artei teatrale. În 2010, prin decret prezidenţial, i s-a conferit titlul onorific ”Artist Emerit”, iar la sfârşitul anului trecut, cu câteva zile înainte de a-şi sărbători jubileul de 50 de ani, Monitorul Oficial ne-a informat despre conferirea titlului onorific „Artist al Poporului”.
Colegii de la „Satiricus”, împreună cu cei mai fideli spectatori, admiratori ai talentului său actoricesc, îl vor omagia pe Viorel Cornescu în cadrul Seratei jubiliare care va avea loc pe 19 ianuarie 2020, ora 18.30 urmărindu-i evoluţia în spectacolul „Banii, banii sau borsetca” de Ray Cooney, în care el interpretează rolul lui Vic Johnson.

Sunt aşteptaţi toţi doritorii.
La „Satiricus” va ninge cu flori.