De la primul val al deportărilor din 1941 mulţi basarabeni au renunţat la pământuri le pe care le aveau şi până în 1949, temându-se că istoria se va repeta, pentru a evita surghiunul. Nu a fost să fie. De data aceasta, sovieticii n-au ţinut cont de averea familiei şi au deportat alţi 35 de mii de basarabeni nevinovaţi. După 72 de ani de la cel de-al doilea val al deportărilor, TVR MOLDOVA vă prezintă o parte din poveştile tragice ale celor care au reuşit, în pofida greutăţilor, să revină acasă.
Povestea de viaţă a Valentinei Cojocaru, este cutremurătoare. Avea doar şase ani când militarii NKVD-ului sovietic au dat buzna în casa familiei sale. În plină noapte, părinţii au fost anunţaţi că vor fi deportaţi. Conştienţi că ar putea să moară, şi-au îndemnat fiica să sară pe geam şi să fugă.
VALENTINA COJOCARU, fostă deportată: Pe noi ne-au scos prin geamul toaletei. Ne-au spus că pe noi ne duc să ne omoare, măcar voi o să trăiţi. "
Timp de două luni, Valentina a trăit, la propriu, în câmp deschis, singură pe lume, departe de părinţii exilaţi în Siberia. Iar apoi a fost prinsă de ostaşii sovietici şi deportată tot în Siberia. Îşi aminteşte cu groază de cele văzute.
VALENTINA COJOCARU, fostă deportată: Am mers într-un tren pentru viţei, şi era acolo o femeie, care suferea de o formă activă de tuberculoză. Se numea tanti Jenea. Şi ea m-a adăpostit lângă ea. Desigur că ea, pe drum, a murit.
În Siberia şi-a găsit părinţii. Acolo au locuit împreună şapte ani, după care au decis să revină acasă. Însă nu toţi au reuşit să se întoarcă. Din cauza condiţiilor inumane de trai, tatăl şi trei surori ale Valentinei au murit.
VALENTINA COJOCARU, fostă deportată: Mama plângea şi mă implora: du-mă... şi îngroapă-mă în pământul nostru.
Genocidul comunist din Basarabia – aşa numesc istoricii cele trei mari valuri de deportări, în Siberia şi Kazahstan. Şi această realitate o confirmă numărul impunător de basarabeni exilaţi, mulţi dintre care au murit, exterminaţi de armata sovietică.
VALENTINA COJOCARU, fostă deportată: Pe noi ne-au scos prin geamul toaletei. Ne-au spus că pe noi ne duc să ne omoare, măcar voi o să trăiţi. "
Timp de două luni, Valentina a trăit, la propriu, în câmp deschis, singură pe lume, departe de părinţii exilaţi în Siberia. Iar apoi a fost prinsă de ostaşii sovietici şi deportată tot în Siberia. Îşi aminteşte cu groază de cele văzute.
VALENTINA COJOCARU, fostă deportată: Am mers într-un tren pentru viţei, şi era acolo o femeie, care suferea de o formă activă de tuberculoză. Se numea tanti Jenea. Şi ea m-a adăpostit lângă ea. Desigur că ea, pe drum, a murit.
În Siberia şi-a găsit părinţii. Acolo au locuit împreună şapte ani, după care au decis să revină acasă. Însă nu toţi au reuşit să se întoarcă. Din cauza condiţiilor inumane de trai, tatăl şi trei surori ale Valentinei au murit.
VALENTINA COJOCARU, fostă deportată: Mama plângea şi mă implora: du-mă... şi îngroapă-mă în pământul nostru.
Genocidul comunist din Basarabia – aşa numesc istoricii cele trei mari valuri de deportări, în Siberia şi Kazahstan. Şi această realitate o confirmă numărul impunător de basarabeni exilaţi, mulţi dintre care au murit, exterminaţi de armata sovietică.
