La prima vedere, pare greu de crezut că tocmai Eminescu, marele poet naţional, să facă subiectul uneia dintre cele mai mari conspiraţii naţionale, ale cărei interese şi implicaţii depăşeau la acea vreme graniţele ţării noastre. Nu există nicio îndoială asupra valorii operei eminesciene, fie că vorbim despre poezie, fie că vorbim despre proză. Însă cât de multe lucruri ştim noi, românii, despre activitatea jurnalistică a lui Eminescu? 
  
Cine este Eminescu? 
  
Din articolele lui Eminescu scrise în perioadă în care era redactor pe la diferite ziare, dar mai ales din vremea în care ocupa funcţia de redactor-şef la ziarul conservatorilor, Timpul, transpare nu numai o mare putere de analiză, un spirit critic şi intrasingent, neiertător cu cei corupţi şi lacomi, dar, mai ales, spiritul scrierilor sale aduce în lumina reflectoarelor un mare naţionalist. Acesta va face tot ceea ce îi stă în puteri pentru a-i susţine pe moldoveni şi pe ardeleni, care luptau, separat, împotriva marilor puteri care se pregăteau să îi absoarbă, va crea o societate secretă, va ignora toate avertismentele primite de la apropiaţi, şi se va întoarce chiar şi împotriva conducerii Partidului Conservator şi, implicit, a lui Maiorescu. Tocmai acest naţionalism şi patriotismul său aproape naiv în acel context politic aveau să-l piardă. Informat asupra a ceea ce i se pregătea, Eminescu nu a încetat să lupte până la sfârşit. 
  
Ce informaţii au parvenit generaţiilor următoare de elevi şi de studenţi despre cel mai mare poet al României? Ştim că Eminescu este poetul naţional, şi în acelaşi timp, grad de comparaţie absolut (mai toţi marii poeţi români sunt pe locul 2 după Eminescu. Locul 3 nu există). Ştim că a înnebunit brusc la vârsta de 33 de ani, doar pentru a se stinge câţiva ani mai târziu într-un ospiciu. Însă ştim prea puţine despre activitatea lui jurnalistică (care are marele merit de a-l releva pe Omul Eminescu, faţă de Visătorul Eminescu), şi ştim şi mai puţine lucruri despre contextul politic din acea perioadă, care a jucat un rol major nu numai în viaţa lui Eminescu, ci şi în scenariul morţii lui. La 126 de ani de la moartea lui Eminescu, o mulţime de informaţii surprinzătoare ies la suprafaţă, informaţii de natură să zugrăvească în alte culori epoca şi situaţia jurnalistului politic. 
  
Abia la reanalizarea în urmă cu câţiva ani a autopsiei de către doctorul Vladimir Beliş, specialist în medicină legală, şi a doctorului Ovidu Vuia, neuropsihiatru, s-a dovedit că bolile lui Eminescu nu erau decât simple fabulaţii, o modalitate de a acoperi necesitatea suprimării acestuia.