În noaptea de 18 spre 19 iunie 1951, de Rusalii, a fost pusă în mişcare cea mai amplă acţiune de deportare din istoria contemporană a României. Peste 44 de mii de oameni au fost scoşi din case şi duşi cu forţă în stepa Bărăganului. Drama acelor familii este acum reflectată în fotografii şi documente, la Muzeul Naţional de Istorie din Chişinău.
Nou-născuţi, femei însărcinate, bărbaţi apţi de muncă sau bătrâni, cu toţii au fost zăvorâţi în vagoane pentru animale şi purtaţi timp de două săptămâni prin stepa Bărăganului. Multi au fost lăsaţi sub cerul liber si au fost nevoiţi să-şi facă adăposturi sub pământ. Mărturiile supravietuitorilor sunt acum pagini de istorie.
Abia peste cinci ani, în 1956, deportaţii s-au întors la casele lor. Cei mai multi si-au gasit locuintele ocupate de profitorii regimului. Pentru a doua oară au fost obligaţi să ia viaţa de la capăt. 1600 dintre ei, printre care 175 de copii, au murit în detenţie. Osemintele lor au fost arate cu tractorul.
Anatol Petrencu a lansat şi Arhivele Memoriei, o serie de volume despre deportări.
Expoziţia a fost realizată la împlinirea a 60 de ani de la deportările din iunie 1951. Ea face parte din proiectul "Memoria deportărilor din România", susţinut de programul "Europa pentru cetăţeni. Memoria activă a Europei" al Comisiei Europene.
Abia peste cinci ani, în 1956, deportaţii s-au întors la casele lor. Cei mai multi si-au gasit locuintele ocupate de profitorii regimului. Pentru a doua oară au fost obligaţi să ia viaţa de la capăt. 1600 dintre ei, printre care 175 de copii, au murit în detenţie. Osemintele lor au fost arate cu tractorul.
Anatol Petrencu a lansat şi Arhivele Memoriei, o serie de volume despre deportări.
Expoziţia a fost realizată la împlinirea a 60 de ani de la deportările din iunie 1951. Ea face parte din proiectul "Memoria deportărilor din România", susţinut de programul "Europa pentru cetăţeni. Memoria activă a Europei" al Comisiei Europene.
