La 29 ianuarie se împlinesc 146 de ani de la moartea lui Eudoxiu Hurmuzaki. Omul politic, istoricul şi juristul Eudoxiu Hurmuzaki s-a născut la 29 septembrie 1812 în Cernauca, nu departe de Cernăuţi.
Hurmuzachi s-a născut într-o veche familie aristocrată, ca al doilea fiu al lui Doxachi Hurmuzachi, la domeniul familiei din Cernauca. Tatăl său era cunoscut pentru faptul că oferea refugiu liderilor politici români transilvăneni persecutaţi.
După absolvirea Liceului în Cernăuţi, a studiat la Facultatea de Drept a Universităţii din Viena.
La sfârşitul anului 1848, ministrul justiţiei, baronul Alexander von Bach, l-a chemat la Kremsier ca să ajute la decretarea hotărârilor luate şi adoptarea regulamentelor pentru Bucovina cu cunoştinţele sale speciale şi locale, apoi i-a fost încredinţată traducerea codului civil şi codului penal din limba germană în limba română. Tot în acest timp a devenit colaborator al ziarului politic „Bucovina” care a contribuit mult în pregătirea unei noi ere pentru această ţară. Ziarul a fost publicat în limba română şi germană, fiind editat de către fraţii săi Gheorghe şi Alexandru. În anul 1850 a fost numit de către cavalerul Anton von Schmerling, pe atunci ministru al justiţiei, membru al comisiei pentru elaborarea unui lexicon de terminologie juridică în limba română. El a preluat de asemenea examinarea manualelor româneşti pentru şcolari utilizate în Bucovina, mai departe a tradus câţiva ani edictele şi legile imperiale în limba sa maternă. Eudoxiu, a trăit, cu scurte întreruperi, mai mulţi ani la Viena, practicând studii istorice privind Bucovina. I-a fost acordată permisiunea de utilizare a arhivelor imperiale, ceea ce a fost şi foarte util pentru studiul său de istorie, început în 1851, la universitatea vieneză. Mai târziu a călătorit mereu între capitală şi Cernăuţi.
Petiţia către împăratul Austriei pentru transformarea provinciei galiţiene Bucovina într-un ducat a coroanei cu acest nume, a fost susţinută şi subscrisă de mulţi respectaţi români bucovineni, între ei şi Eudoxiu, împreună cu fraţii săi Alexandru, Constantin, Gheorghe şi Nicolae.
În 1861, Eudoxiu a fost ales deputat în Dieta Bucovinei pentru judeţul Câmpulung Moldovenesc-Solca. La 8 februarie 1862, el a fost numit adjunct al mareşalului Bucovinei Eugenie Hacman de către împăratul Franz Joseph I, şi după demisia lui, pe data de 5 decembrie 1862, a devenit noul căpitan al ţării.
Hurmuzaki s-a simţit foarte onorat pentru primirea sa în Academia Română la Bucureşti, pe 2 august 1872.
El a luptat mereu pentru drepturile românilor din tot imperiul, în special pentru cei din Bucovina, devenind aşa împreună cu fraţii săi, una dintre figurile importante ale renaşterii naţionale româneşti. Pentru această atitudine compatrioţii săi de ieri şi astăzi au fost şi sunt foarte recunoscători. Deja în 1860, drept recunoştinţă, oamenii din Câmpulung i-au ridicat o movilă de piatră, numind-o „Movila lui Hurmuzaki”. În zilele noastre, numeroase instituţii poartă numele acestui mare român: Multe şcoli, de exemplu, celebrul „Obergymnasium” din timpurile imperiale în Rădăuţi, sau „Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de pretutindeni”.
