Covid 19

Ţările în care este cel mai bine să locuieşti în timpul pandemiei de coronavirus: Noua Zeelandă, Japonia şi Taiwan. Cum a fost gestionată pandemia în ţările din top

post-img

Pe măsură ce COVID-19 s-a răspândit în întreaga lume, a sfidat preconcepţiile cu privire la locurile care ar aborda cel mai bine cea mai gravă criză de sănătate publică dintr-o generaţie. Economiile avansate, ca Statele Unite şi Regatul Unit, clasificate după diferite măsurători înainte de 2020 ca fiind cele mai pregătite pentru o pandemie, au fost în mod repetat copleşite de cazuri şi se confruntă cu o revenire la carantine costisitoare.

Între timp, alte ţări, inclusiv naţiunile în curs de dezvoltare, au sfidat aşteptările, unele aproape eliminând agentul patogen în interiorul graniţelor lor. Bloomberg a analizat cifrele pentru a determina cele mai bune locuri pentru a locui în era coronavirusului – unde a fost cel mai eficient gestionat virusul, cu cea mai mică perturbare a afacerilor şi a societăţii?

Clasamentul de rezistenţă la COVID (Bloomberg COVID Resilience) înregistrează economii de peste 200 de miliarde de dolari pentru zece valori cheie: de la creşterea cazurilor de virus, până la rata generală de deces, capacităţile de testare şi acordurile incheiate pentru furnizarea vaccinurilor, scrie G4Media.ro.

De asemenea, sunt luate în considerare capacitatea sistemului sanitar local, impactul restricţiilor legate de coronavirus, cum ar fi restricţionarea activităţii şi a libertăţii de circulaţie a cetăţenilor.

Rezultatul este un punctaj general care este un fel de imagine a evoluţiei pandemiei în aceste 53 de locuri în prezent. Prin clasificarea accesului lor la un vaccin împotriva coronavirusului, oferim, de asemenea, o idee despre modul în care soarta acestor economii se poate schimba în viitor.

 

Nu este un verdict final şi nici nu ar putea fi, date fiind imperfecţiunile privind informaţiile despre virus şi ritmul accelerat al acestei crize, în care valurile ulterioare au derutat locurile care au gestionat lucrurile bine prima dată. Circumstanţa şi norocul joacă, de asemenea, un rol, dar sunt greu de cuantificat.

Clasamentul se va schimba pe măsură ce ţările îşi schimbă strategiile, atmosfera se schimbă şi se înteţeşte cursa pentru un vaccin viabil. Cu toate acestea, decalajul care s-a deschis între economiile de pe primele poziţii şi cele de pe ultimele locuri va dura probabil, cu consecinţe potenţial de lungă durată în lumea post-COVID.

Clasamentul este după cum urmează (ţara şi punctajul privind rezistenţa la COVID, potrivit Bloomberg):

  1. Noua Zeelandă 85,4
  2. Japonia 85
  3. Taiwan 82,9
  4. Coreea de Sud 82,3
  5. Finlanda 82
  6. Norvegia 81,3
  7. Australia 81.2
  8. China 80,6
  9. Danemarca 77
  10. Vietnam 74,3
  11. Singapore 74,2
  12. Hong Kong 73,6
  13. Canada 73,2
  14. Germania 71,2
  15. Thailanda 70,2
  16. Suedia 68,7
  17. Emiratele Arabe Unite 67,5
  18. Statele Unite ale Americii 66,5
  19. Indonezia 66,1
  20. Irlanda 65,1
  21. Israel 65
  22. Rusia 65
  23. Olanda 64,4
  24. Bangladesh 64,2
  25. Egipt 63,2
  26. Elveţia 62,3
  27. Pakistan 61,7
  28. Marea Britanie 61,5
  29. Malaezia 61,4
  30. Turcia 60,6
  31. Grecia 59,9
  32. Arabia Saudită 59,6
  33. Portugalia 59,2
  34. India 58,1
  35. Africa de Sud 57,8
  36. Austria 56,3
  37. Brazilia 56,2
  38. Chile 55,9
  39. Irak 54,9
  40. Italia 54,2
  41. Spania 54,2
  42. Nigeria 53,9
  43. România 53,6
  44. Polonia 52,2
  45. Franţa 51,6
  46. ​​Filipine 48,9
  47. Iran 48,7
  48. Columbia 48,1
  49. Republica Cehă 46,8
  50. Belgia 45,6
  51. Peru 41,6
  52. Argentina 41,1
  53. Mexic 37,6

Cele mai bune performanţe

Noua Zeelandă este în fruntea clasamentului începând cu 23 noiembrie datorită acţiunii sale rapide şi decisive. Micul stat insular a început să ia măsuri pe 26 martie, înainte de a se produce vreun deces de COVID-19, închizându-şi graniţele, în ciuda dependenţei mari a economiei de turism.

 

La început, guvernul prim-ministrului Jacinda Ardern a declarat că vizează „eliminarea” virusului, investind resurse în testare, urmărirea contacţilor şi carantina, totul ca strategie de „oprire” a transmisiei locale. După ce au reuşit, în mare parte, neo-zeelandezii trăiesc practic într-o lume fără boala cauzată de SARS-COV-2. Naţiunea a înregistrat puţine infecţii în comunitate în ultimele luni, iar muzica live şi evenimentele sociale la scară largă au revenit. Deşi industria sa turistică suferă, Noua Zeelandă este, de asemenea, bine poziţionată pentru un vaccin, cu două acorduri de aprovizionare, inclusiv cel dezvoltat de Pfizer şi BioNTech.

Pe locul al doilea este Japonia, care a adoptat o cale diferită. Mijloacele legale de aplicare a unei carantine lipseau, dar alte puncte forte au apărut rapid.

Din cauza focarelor de tuberculoză din trecut, ţara a menţinut un sistem de centre de sănătate publică dotate cu markeri de contact care au fost repede alocaţi pentru a trata COVID-19.

Nivelurile ridicate de încredere socială şi respectarea normelor au însemnat că cetăţenii au purtat proactiv măşti şi au evitat locurile aglomerate.

Deşi acum se observă o creştere record a infecţiilor, pe măsură ce se apropie iarna, naţiunea cu peste 120 de milioane de locuitori are doar 331 de cazuri severe de COVID-19. Franţa, cu o populaţie la jumătate din această dimensiune, are aproape 5.000 de pacienţi cu virus în terapie intensivă.

Capacitatea Japoniei de a evita decesele, în ciuda faptului că are cea mai îmbătrânită populaţie din lume, a plasat-o mai sus, la fel ca şi precauţia sa, prin încheierea a patru oferte de vaccinuri, inclusiv cu primii doi candidaţi care folosesc tehnologia revoluţionară ARNm.

Succesul Taiwanului, care ocupă locul al treilea, este cu atât mai remarcabil dacă se iau în considerare legăturile sale cu China continentală, unde virusul a apărut pentru prima dată în decembrie anul trecut.

Reţelele care au transmis ştiri îngrijorătoare din Wuhan au permis Taiwanului să acţioneze devreme pentru a restricţiona intrarea pe teritoriul său. Apoi, insula a fost pioniera unei abordări bazate pe tehnologie pentru a convinge cele 23 de milioane de locuitori să se protejeze: lansarea de aplicaţii care detaliază locul în care se află măştile sau locaţiile în care sunt persoanele infectate.

Au trecut peste 200 de zile fără un caz de virus transmis local şi, la fel ca în Noua Zeelandă, viaţa a revenit în mare măsură la normal, deşi graniţele rămân închise. Cu toate acestea, Taiwanul nu a semnat până acum niciun acord bilateral pentru cele mai avansate vaccinuri.

Reacţie rapidă

Mulţi din „top 10” au iniţiat şi modelat ceea ce au apărut drept cele mai eficiente strategii de combatere a COVID-19. Controlul frontierelor a fost un element cheie, începând cu cordonul sanitar iniţial al Chinei în jurul provinciei Hubei, care a protejat în mare măsură restul ţării de infecţii. Economia în care a început această criză este cea mai mare dintre ţările clasate drept cele mai performante, cu teste masive implementate la primul semn de cazuri noi şi o carantină obligatorie de 14 zile pentru călători. Tendinţa Chinei de a impune carantine severe în regiunile în care resursele medicale sau de urmărire sunt slabe este un dezavantaj.

Cele trei naţiuni nordice din primele zece locuri reflectă modul în care controlul frontierelor a fost utilizat eficient în Europa. Finlanda şi Norvegia au blocat intrarea majorităţii străinilor de la mijlocul lunii martie, deşi fac parte din spaţiul Schengen fără paşaport din Europa. Naţiunile europene de top au reuşit să evite recrudescenţa care acum cuprinde ţări precum Franţa, Marea Britanie şi Italia, cauzată parţial de călătoriile din vacanţă de vară.

Testarea şi urmărirea eficientă este un semn distinctiv al aproape tuturor celor din Top 10, integrate în abordarea sud-coreeană. Ţara a aprobat truse de diagnosticare de producţie proprie, la câteva săptămâni de la izbucnirea virusului, a introdus staţii de testare şi are o armată de urmăritori ai contacţilor ultra-rapizi, care analizează înregistrările cardurilor de credit şi filmările camerelor de supraveghere, pentru a urmări grupurile.

La fel ca Japonia, Pakistanul şi alte părţi din Asia, Coreea s-a bazat pe experienţa epidemică recentă, după ce a suferit o epidemie de sindrom respirator din Orientul Mijlociu sau MERS, în 2015.

Experienţa focarului SARS din 2003, care a implicat un coronavirus similar, a ajutat de data aceasta Asia de Est şi de Sud-Est, a remarcat Helen Clark, care la acea vreme era prim-ministru al Noii Zeelande. „Aveau planuri şi ştiau despre urmărirea şi izolarea contacţilor şi aşa mai departe”, a spus ea într-un interviu. „Această experienţă le-a rămas întipărită în minte”.

Formula magică?

Performanţa slabă a unora dintre cele mai proeminente democraţii din lume, inclusiv Statele Unite, Marea Britanie şi India, spre deosebire de succesul unor ţări autoritare precum China şi Vietnam, a ridicat întrebarea dacă societăţile democratice sunt pregătite să facă faţă provocărilor unei pandemii.

Clasamentul Bloomberg COVID Resilience spune o poveste diferită: opt din primele 10 sunt democraţii. Succesul în oprirea virusului SARS-COV-2, cu perturbări minime, pare să depindă mai puţin de capacitatea de a le ordona oamenilor să se supună, ci mai mult de guvernele care generează un grad ridicat de încredere şi de respect social.

Atunci când cetăţenii au încredere în autorităţi şi în recomandările lor, carantina s-ar putea să nu fie deloc necesară, după cum demonstrează Japonia, Coreea şi, într-o oarecare măsură, Suedia. Noua Zeelandă a subliniat comunicarea de la început, cu un sistem de alertă pe patru niveluri, care le-a oferit oamenilor o imagine clară a modului şi motivului pentru care guvernul acţionează, pe măsură ce epidemia evoluează. Investiţiile în infrastructura de sănătate publică sunt, de asemenea, importante.

Subestimate în multe locuri înainte de 2020, sistemele de urmărire a contacţilor, testarea eficientă şi educaţia pentru sănătate i-au întărit pe cei mai buni, contribuind la extinderea obiceiurilor de spălare a mâinilor şi a purtării măştilor.

Acest lucru a fost cheia  pentru evitarea unor carantine paralizante din punct de vedere economic, a declarat Anthony Fauci, cel mai înalt oficial din America în domeniul bolilor infecţioase.

Coeziunea socială a fost un factor important de diferenţiere în această pandemie, a remarcat Alan López, profesor premiat şi director al grupului global pentru prevenirea bolilor de la Universitatea din Melbourne. „Dacă ne uităm la societatea japoneză, societăţile scandinave, există foarte puţine inegalităţi şi multă disciplină în ele”, a spus López. „Asta s-ar traduce într-un răspuns mai coeziv din partea ţării şi de aceea sunt clasate în frunte”.

Avantajul vaccinului

Lipsa unui răspuns eficient la virus în Statele Unite a fost una dintre cele mai uimitoare evoluţii ale pandemiei. Superputerea conduce pe plan mondial la numărul de cazuri şi de decese, iar reacţia sa la criză a fost întârziată de la început, de la o penurie de echipamente şi provizii medicale, la o lipsă de coordonare în eforturile de testare şi urmărire şi la politizarea utilizării măştilor.

În schimb, administraţia preşedintelui Donald Trump s-a concentrat în primul rând pe tratamente şi vaccinuri. Aproximativ 18 miliarde de dolari au fost alocate cercetătorilor pentru a-şi accelera activitatea, într-o iniţiativă cunoscută sub numele de Operaţiunea Warp Speed, chiar dacă statele au cerut ajutor financiar pentru a înfrunta criza. Această abordare singulară a propulsat ţara în clasamentul Bloomberg: povara crescândă a cazurilor şi creşterea numărului de decese înseamnă că altfel ar fi cu 11 trepte mai jos. Eficacitatea extraordinară a vaccinurilor experimentale cu ARNm, care ar putea fi autorizate pentru utilizare de urgenţă în Statele Unite, începând cu luna viitoare, poate marca un punct de cotitură acolo.

În timp ce alte locuri au, de asemenea, acorduri pentru aceeaşi cantitate de vaccinuri, SUA au comandat cele mai multe doze din lume, mai mult de 2,6 miliarde, în conformitate cu acordurile potenţiale şi finalizate de aprovizionare, urmărite de cercetătorii de la Duke Global Health Innovation Center. Cu toate acestea, provocările monumentale rămân în distribuţia vaccinurilor în toată ţara.

„În cazul SUA, singurul lucru pe care l-au făcut bine a fost că au finanţat mai mult C&D (cercetarea şi dezvoltarea), nu numai pentru companiile din ţară, ci şi pentru companiile din întreaga lume”, a explicat Bill Gates la New Economy Forum al Bloomberg, luna aceasta. „A fost un lucru bun. A fost o binecuvântare pentru lume. America se află în spatele grupului.”

Canada este, de asemenea, susţinută de concentrarea sa pe vaccinuri, semnând acorduri de aprovizionare cu cinci companii diferite aflate în etapele finale şi asigurând doze suficiente, mai multe decât populaţia sa.

Uniunea Europeană, care încheie în bloc acorduri privind vaccinurile, are trei acorduri finalizate.

De asemenea, China are un punctaj ridicat în ceea ce priveşte accesul la vaccinuri, deşi acordurile sale sunt în mare parte propriii dezvoltatori locali, care au furnizat informaţii relativ mai puţine despre eficacitatea vaccinurilor lor decât unele companii occidentale.

În bătălia superputerilor, China a eliminat practic virusul în interiorul graniţelor sale, dar a obţinut punctaje mai mici decât Statele Unite în ceea ce priveşte indicatorul de acoperire medicală universală pre-pandemică, care măsoară eficienţa unui sistem de sănătate.

În ansamblu, indicatorul COVID Vaccine Access reflectă puterea durabilă a naţiunilor bogate şi mari, chiar dacă unele nu au reuşit să oprească virusul. Economiile mai mici în curs de dezvoltare, care au încheiat acorduri, au făcut-o în mare măsură oferindu-se să găzduiască studii clinice şi fabricarea vaccinurilor.

„Marile ţări s-au asigurat că vor fi primele la rând, uneori cu măsuri extrem de cuprinzătoare”, a declarat luna aceasta premierul din Singapore, Lee Hsien Loong. „Pot să înţeleg acea urgenţă politică. Cred că este o realitate că vor scăpa de ea”.

Criterii atipice şi surprize

Clasamentul de rezistenţă la COVID al Bloomberg expune câteva adevăruri incomode pentru naţiunile care au fost cândva considerate cele mai avansate din lume. Începând cu 23 noiembrie, marile ţări europene, cum ar fi Marea Britanie şi Franţa, se află în jumătatea inferioară a listei. Conectivitatea a apărut ca un blestem în era pandemiei, hub-urile de călătorie globale şi oraşele lumii precum Londra, New York şi Paris devenind epicentre în care infecţiile au fost iniţial aduse de călătorii din alte părţi.

Locuri precum Thailanda şi Singapore, bazate pe voiaje şi pe turism, şi-au văzut economiile dur lovite. În schimb, ţările în curs de dezvoltare, precum Pakistanul şi Bangladeshul, au beneficiat de relativa lor depărtare. Populaţiile lor sunt, de asemenea, mult mai tinere, în medie, ceea ce a contribuit la menţinerea ratei generale a mortalităţii scăzute. Dovezi limitate şi date de calitate slabă întunecă imaginea în aceste locuri, deşi raportarea cazurilor şi a deceselor are loc peste tot.

Europa Vestică se află acum în mijlocul unui val acerb care a forţat guvernele să impună noi carantine. Stăvilirea realizată în primăvară a fost anulată de reducerea restricţiilor, permiţând turiştilor să readucă virusul.

Belgia are cea mai mare rată a mortalităţii pe plan global, din cele 53 de economii, după ce virusul a făcut ravagii în căminele de bătrâni. Această poziţie vine din decizia de a înregistra toate decesele din căminele de bătrâni, în apogeul primului val, ca fiind cauzate de COVID-19, chiar şi fără un diagnostic oficial prin testare.

Marea Britanie, Italia şi Franţa au văzut cazurile şi decesele în creştere, în ultimele luni, iar carantina mai strictă din Franţa a împins ţara în jos în clasament. Rata pozitivă de testare a Franţei a crescut la peste 20% la începutul lunii noiembrie, de la aproximativ 1% în iulie. După impunerea unei noi carantine la 30 octombrie, rata a scăzut sub 12 la sută, începând cu 23 noiembrie.

Suedia, care a fost iniţial selectată pentru evitarea carantinei, înregistrează acum un nivel relativ ridicat aproape la toate criteriile Bloomberg, ocupând locul 16, în general.

După un val iniţial de decese în rândul persoanelor în vârstă, performanţa ţării în ceea ce priveşte indicatorii reflectă mai puţine cazuri, decese şi mai puţine perturbări decât în ​​alte părţi ale Europei. O abordare mai puţin perturbatoare este mai durabilă pe termen lung, a spus Hitoshi Oshitani, profesor de boli infecţioase la Universitatea Tohoku şi un autor-cheie al unei astfel de strategii în Japonia. „Nu cred că acest virus va dispărea în următoarele câteva luni şi, probabil, în următorii câţiva ani, aşa că trebuie să găsim cel mai bun mod de a trăi cu el”, a spus Oshitani, într-un interviu.

Capcana sărăciei

Deşi este posibil să se fi înşelat cu privire la natura insidioasă a virusului, economiile avansate precum SUA şi Germania au văzut cum capacităţile lor de testare şi cele ale medicilor de a preveni decesele provocate de COVID-19 se pot îmbunătăţi în timp.

Aceste avantaje nu există în America Latină, regiunea cea mai devastată de pandemie. Ocupă jumătatea inferioară a clasamentului, Mexicul fiind cel mai slab din 53 de state. Cea mai recentă rată de pozitivare disponibilă în ţară este de 62%, sugerând că infecţia nedepistată este răspândită. Oficialii mexicani au recunoscut că numărul morţilor din ţară este probabil semnificativ mai mare decât datele oficiale, din cauza testelor limitate. Brazilia, locul cu al treilea cel mai mare focar din lume, după India, ocupă locul 37.

La fel cum a făcut Trump, ameninţarea cu coronavirus a fost redusă în mod repetat în mai multe naţiuni din America Latină. Această abordare „arogantă” a liderilor, combinată cu lipsa unor plase de protecţie socială şi a unor sisteme puternice de sănătate publică, a înrăutăţit criza, a declarat Cynthia Arnson, directorul programului latino-american de la Centrul de Studii Wilson din Washington DC.

America Latină este cea mai urbanizată regiune din lume şi o mare parte a populaţiei trăieşte în condiţii de aglomerare, în care distanţarea socială este dificilă. Proporţia mare de oameni care depind de munca la negru şi de muncile cu ziua înseamnă că puţini sunt dispuşi să rămână acasă.

„Disparităţi mari între asistenţa medicală publică şi privată s-au înregistrat în regiune, la fel ca şi alte forme de inegalitate, inclusiv în educaţie”, a declarat Arnson.

Majoritatea ţărilor din America Latină nu vor putea reveni la nivelurile de creştere pre-pandemie până în 2023, iar venitul pe cap de locuitor nu se va recupera până în 2025, mai târziu decât în ​​altă parte, a menţionat Fondul Monetar Internaţional (FMI).

Deşi atenţia s-a concentrat asupra şocului din ţările dezvoltate, impactul pandemiei în economiile emergente este probabil să fie mai lung şi mai susţinut.

În India, deceniile de progrese sociale şi economice s-au evaporat, deoarece copiii sunt scoşi de la şcoală pentru a lucra, iar sistemul de castă discriminatorie apare din nou, pe măsură ce locurile de muncă devin rare în oraşe.

Pandemia va lărgi diferenţele dintre naţiunile bogate şi cele sărace, până la sfârşitul anului viitor, până la 150 de milioane de oameni fiind împinşi în sărăcie extremă. Acest lucru va întârzia progresul în reducerea sărăciei cu trei ani, potrivit Băncii Mondiale.

În locuri precum Africa subsahariană, criza lasă o urmă lungă.

„Vedem că în Africa există mult mai multe decese cauzate de întreruperea asistenţei medicale primare, inclusiv a vaccinării. Acest lucru a generat un număr mai mare de victime decât cele provocate efectiv de coronavirus”, a spus Bill Gates, care a subliniat, de asemenea, întreruperea educaţiei ca fiind un obstacol major. „Trebuie să reconstruim în acele ţări şi trebuie să demarăm inovarea. Este, aş spune, un regres de cel puţin trei sau patru ani pentru Africa”.

Ce urmează?

Iarna, vaccinuri, mutaţii virale: perspectivele pandemiei rămân incerte în 2021 şi mai departe. Cu toate acestea, după ce au îndurat un an de luptă cu COVID-19, guvernele şi populaţiile au acum o mai bună înţelegere a agentului patogen, a celui mai bun mod de a încetini răspândirea acestuia şi de a atenua daunele pe care le provoacă.

Pe măsură ce datele se vor schimba în lunile următoare, se va schimba şi clasamentul Bloomberg COVID Resilience; vom actualiza imaginea pe măsură ce evoluează.

Sursa: El Financiero / Bloomberg /