Vara lui 2020 a fost momentul în care ţările europene au început să facă paşi pentru repornirea economiei, în timp ce autorităţile au susţinut că este timpul să învăţăm să trăim cu virusul. La un an de pandemie şi cu măsuri de distanţare fizică încă în vigoare pe mare parte a continentului, unii experţi se întreabă însă dacă este posibil să trăim cu virusul şi cum am putea face asta.
Jay Patel, cercetător la Universitatea din Edinburgh, consideră că pur şi simplu nu putem trăi cu acest virus, întrucât are rata de transmisibilitate mare, iar în aceste condiţii, este dificilă şi recuperarea economică. Mulţi economişti şi experţi în sănătate publică consideră că sfârşitul primului val al pandemiei a fost o "oportunitate ratată" pentru Europa, se arată într-o analiză publicată pe Euronews, scrie Digi24.
Europa nu a aplicat strategia prudentă a multor ţări din zona Asia - Pacific, ci a recurs la redeschidere rapidă a economiilor. Lovitura a venit în toamnă, când virusul a adus un al doilea val de infectări.
În prezent, tot mai mulţi academicieni şi experţi din Europa solicită guvernelor să pună în aplicare măsuri mai stricte pentru a încerca să reducă ratele de transmisibilitate a Covid-19 în loc să se bazeze doar pe speranţa vaccinării. Mulţi susţin chiar că începutul lent al vaccinării la nivel global înseamnă că, fără reducerea rapidă a infecţiilor, va face dificilă repornirea economiilor, mai ales în condiţiile noile variante de virus, mai transmisibile.
În acest context, a fost pusă în discuţie posibilitatea implementării strategiei zero-Covid şi a restricţiilor de călătorie pentru zonele cu grad mare de infectare.
Ce este strategia zero-Covid şi care sunt ţările care au implementat-o?
Este o strategie de reducere a cazurilor Covid-19 la niveluri care pot ţinute sub control.
"Sună ca şi cum ar fi un scop de a ajunge la zero absolut. De fapt, este vorba mai mult de o reducere a cazurilor la un nivel cât mai scăzut, care poate fi uşor de gestionat prin testare şi izolare", spune Jay Patel, care subliniază că nu este vorba despre eradicarea absolută a pandemiei.
Unii experţi dau ca exemplu Noua Zeelandă şi se întreabă dacă ţările europene ar fi putut folosi un model similar pentru a învinge Covid-19.
Guvernul din Noua Zeelandă a aplicat iniţial un plan de pandemie ca pentru gripă, dar pe parcurs a făcut o mişcare decisivă în planul de eliminare a Covid, a spus Patel. Strategia antigripală constă în menţinerea capacităţii de asistenţă medicală atunci când situaţia epidemiologică poate fi uşor ţinută sub control.
Întrucât coronavirusul provoacă mai multe decese decât gripa, o astfel de abordare este însă greu de implementat. Potrivit unui studiu francez recent, Covid-19 a fost de până la trei ori mai mortal decât gripa.
"A devenit evident că, dacă am urma paşii din planul nostru de pandemie (conceput pentru gripă), am merge pe urmele altor ţări şi nu vom putea gestiona focarele în comunităţile noastre. Aşa că a trebuit să schimbăm abordarea", a declarat dr. Ashley Bloomfield, din Noua Zeelandă, în iunie.
Când a eliminat transmisia comunitară, Noua Zeelandă a continuat să impună măsuri stricte la frontieră, iar atunci când în august au apărut patru cazuri noi de infectare, a emis noi reguli de distanţare fizică.
În iulie, statul australian Victoria a fost închis timp de patru luni pentru a controla răspândirea Covid-19, iar recent a revenit la lockdown timp de cinci zile după apariţia unui focar de 13 cazuri într-un hotel.
Măsurile stricte au permis Noii Zeelande şi Australiei să implementeze bule de călătorie între zonele fără Covid în care pasagerii nu trebuie să stea în carantină.
Dar unii experţi spun că majoritatea poveştilor de succes Covid se află în ţări cu puţine graniţe terestre, care au reuşit să controleze mai bine călătoriile în ţara lor. Deşi frontierele terestre şi angajaţii transfrontalieri reprezintă o provocare în Europa, este o strategie pe care unii experţi spun că ar putea fi pusă în aplicare în Europa dacă ţările fac eforturi "agresive" pentru a reduce numărul de infectări şi identifică "zonele verzi" (zone cu niveluri scăzute de virus), permiţând doar călătoriile către alte zone verzi.
Ce s-a întâmplat în Europa după primul val de Covid?
Ţările europene au impus blocaje stricte pentru a reduce transmisibilitatea pe fondul primului val al pandemiei, dar acţiunile din timpul verii au influenţat apariţia celui de-al doilea val, spun experţii.
Spre exemplu, restricţiile din Franţa au permis oamenilor să călătorească pe o rază de 100 de kilometri, dar distanţa este considerată acum de experţi ca fiind prea mare pentru a se putea ţine sub control răspândirea infectărilor.
Mulţi consideră că turismul de vară a fost principala greşeală care a costat ţările europene şi a generat un număr mare de infecţii în septembrie şi octombrie.
De altfel, Consiliul European comunica în iulie 2020 că statele încep să iasă din criza sanitară şi că este necesară ca atenţia să se îndrepte spre recuperarea socio-economică. Factorii de decizie politică au subestimat riscul unui al doilea val şi au presupus că s-a depăşit criza severă de sănătate severă, critică experţii.
În iunie, a existat chiar un impuls din partea Comisiei Europene pentru a deschide frontierele şi a continua libera circulaţie. În toată Europa, strategia Covid-19 a fost de reacţie la o situaţie deja apărută, blocajele fiind impuse doar în ultimul moment, când situaţia pandemică redevenea critică.
Ar putea fi implementată cu adevărat o strategie zero-Covid în ţările europene?
Mai multe ţări europene îşi schimbă deja strategia şi se îndreaptă spre reducerea rapidă a cazurilor la niveluri scăzute în timp ce controlează strict frontierele prin restricţii dure.
Germania a impus din ianuarie blocaje stricte şi a transmis că, chiar şi după redeschiderea şcolilor, restricţiile nu pot fi ridicate până când nu se ajunge la 35 de cazuri noi de infectare la 100.000 de persoane. La nivel local, a existat un anumit interes în stabilirea unei "zone verzi" şi la nivel de oraş, cu strategia zero-Covid susţinută în special de primarul din Köln.
Italia a implementat un sistem prin care împiedică oamenii să călătorească între regiuni fără un motiv necesar.
Danemarca a redus numărul infectărilor prin închiderea magazinelor neesenţiale şi trecerea la învăţământul online.
Alte ţări constată că presiunea noilor variante mai transmisibile ale Covid-19 a împiedicat anumite măsuri să funcţioneze, aşa cum se întâmplă în Franţa, deşi barurile şi restaurantele sunt închise de la 18.00 la 6.00.
Pe de altă parte, relaxarea restricţiilor sunt uneori privite ca fiind mai favorabile din punct de vedere politic în rândul populaţiilor obosite de restricţii şi de măsurile de distanţare. Blocajele vin la pachet cu efecte asupra sănătăţii mintale, în special în rândul tinerilor, în timp ce apelurile prin care sunt reclamate fapte de violenţă domestică au crescut.
Susţinătorii unei strategii zero-Covid susţin că acesta ar fi un compromis prin care multe ţări, prin instituirea de restricţii dure acum, pot beneficia de o revenire mai rapidă la normalitate. Unii spun însă că, pentru ca acest lucru să fie eficient, ar trebui să se aplice la nivel european.
Europa nu a aplicat strategia prudentă a multor ţări din zona Asia - Pacific, ci a recurs la redeschidere rapidă a economiilor. Lovitura a venit în toamnă, când virusul a adus un al doilea val de infectări.
În prezent, tot mai mulţi academicieni şi experţi din Europa solicită guvernelor să pună în aplicare măsuri mai stricte pentru a încerca să reducă ratele de transmisibilitate a Covid-19 în loc să se bazeze doar pe speranţa vaccinării. Mulţi susţin chiar că începutul lent al vaccinării la nivel global înseamnă că, fără reducerea rapidă a infecţiilor, va face dificilă repornirea economiilor, mai ales în condiţiile noile variante de virus, mai transmisibile.
În acest context, a fost pusă în discuţie posibilitatea implementării strategiei zero-Covid şi a restricţiilor de călătorie pentru zonele cu grad mare de infectare.
Ce este strategia zero-Covid şi care sunt ţările care au implementat-o?
Este o strategie de reducere a cazurilor Covid-19 la niveluri care pot ţinute sub control.
"Sună ca şi cum ar fi un scop de a ajunge la zero absolut. De fapt, este vorba mai mult de o reducere a cazurilor la un nivel cât mai scăzut, care poate fi uşor de gestionat prin testare şi izolare", spune Jay Patel, care subliniază că nu este vorba despre eradicarea absolută a pandemiei.
Unii experţi dau ca exemplu Noua Zeelandă şi se întreabă dacă ţările europene ar fi putut folosi un model similar pentru a învinge Covid-19.
Guvernul din Noua Zeelandă a aplicat iniţial un plan de pandemie ca pentru gripă, dar pe parcurs a făcut o mişcare decisivă în planul de eliminare a Covid, a spus Patel. Strategia antigripală constă în menţinerea capacităţii de asistenţă medicală atunci când situaţia epidemiologică poate fi uşor ţinută sub control.
Întrucât coronavirusul provoacă mai multe decese decât gripa, o astfel de abordare este însă greu de implementat. Potrivit unui studiu francez recent, Covid-19 a fost de până la trei ori mai mortal decât gripa.
"A devenit evident că, dacă am urma paşii din planul nostru de pandemie (conceput pentru gripă), am merge pe urmele altor ţări şi nu vom putea gestiona focarele în comunităţile noastre. Aşa că a trebuit să schimbăm abordarea", a declarat dr. Ashley Bloomfield, din Noua Zeelandă, în iunie.
Când a eliminat transmisia comunitară, Noua Zeelandă a continuat să impună măsuri stricte la frontieră, iar atunci când în august au apărut patru cazuri noi de infectare, a emis noi reguli de distanţare fizică.
În iulie, statul australian Victoria a fost închis timp de patru luni pentru a controla răspândirea Covid-19, iar recent a revenit la lockdown timp de cinci zile după apariţia unui focar de 13 cazuri într-un hotel.
Măsurile stricte au permis Noii Zeelande şi Australiei să implementeze bule de călătorie între zonele fără Covid în care pasagerii nu trebuie să stea în carantină.
Dar unii experţi spun că majoritatea poveştilor de succes Covid se află în ţări cu puţine graniţe terestre, care au reuşit să controleze mai bine călătoriile în ţara lor. Deşi frontierele terestre şi angajaţii transfrontalieri reprezintă o provocare în Europa, este o strategie pe care unii experţi spun că ar putea fi pusă în aplicare în Europa dacă ţările fac eforturi "agresive" pentru a reduce numărul de infectări şi identifică "zonele verzi" (zone cu niveluri scăzute de virus), permiţând doar călătoriile către alte zone verzi.
Ce s-a întâmplat în Europa după primul val de Covid?
Ţările europene au impus blocaje stricte pentru a reduce transmisibilitatea pe fondul primului val al pandemiei, dar acţiunile din timpul verii au influenţat apariţia celui de-al doilea val, spun experţii.
Spre exemplu, restricţiile din Franţa au permis oamenilor să călătorească pe o rază de 100 de kilometri, dar distanţa este considerată acum de experţi ca fiind prea mare pentru a se putea ţine sub control răspândirea infectărilor.
Mulţi consideră că turismul de vară a fost principala greşeală care a costat ţările europene şi a generat un număr mare de infecţii în septembrie şi octombrie.
De altfel, Consiliul European comunica în iulie 2020 că statele încep să iasă din criza sanitară şi că este necesară ca atenţia să se îndrepte spre recuperarea socio-economică. Factorii de decizie politică au subestimat riscul unui al doilea val şi au presupus că s-a depăşit criza severă de sănătate severă, critică experţii.
În iunie, a existat chiar un impuls din partea Comisiei Europene pentru a deschide frontierele şi a continua libera circulaţie. În toată Europa, strategia Covid-19 a fost de reacţie la o situaţie deja apărută, blocajele fiind impuse doar în ultimul moment, când situaţia pandemică redevenea critică.
Ar putea fi implementată cu adevărat o strategie zero-Covid în ţările europene?
Mai multe ţări europene îşi schimbă deja strategia şi se îndreaptă spre reducerea rapidă a cazurilor la niveluri scăzute în timp ce controlează strict frontierele prin restricţii dure.
Germania a impus din ianuarie blocaje stricte şi a transmis că, chiar şi după redeschiderea şcolilor, restricţiile nu pot fi ridicate până când nu se ajunge la 35 de cazuri noi de infectare la 100.000 de persoane. La nivel local, a existat un anumit interes în stabilirea unei "zone verzi" şi la nivel de oraş, cu strategia zero-Covid susţinută în special de primarul din Köln.
Italia a implementat un sistem prin care împiedică oamenii să călătorească între regiuni fără un motiv necesar.
Danemarca a redus numărul infectărilor prin închiderea magazinelor neesenţiale şi trecerea la învăţământul online.
Alte ţări constată că presiunea noilor variante mai transmisibile ale Covid-19 a împiedicat anumite măsuri să funcţioneze, aşa cum se întâmplă în Franţa, deşi barurile şi restaurantele sunt închise de la 18.00 la 6.00.
Pe de altă parte, relaxarea restricţiilor sunt uneori privite ca fiind mai favorabile din punct de vedere politic în rândul populaţiilor obosite de restricţii şi de măsurile de distanţare. Blocajele vin la pachet cu efecte asupra sănătăţii mintale, în special în rândul tinerilor, în timp ce apelurile prin care sunt reclamate fapte de violenţă domestică au crescut.
Susţinătorii unei strategii zero-Covid susţin că acesta ar fi un compromis prin care multe ţări, prin instituirea de restricţii dure acum, pot beneficia de o revenire mai rapidă la normalitate. Unii spun însă că, pentru ca acest lucru să fie eficient, ar trebui să se aplice la nivel european.
