Centenar

VIDEO. #eusuntromania "E în fiinţa noastră să ne placă frumosul". Un experiment cultural cu tenorul Lucian Corchiş, de la Opera Naţională Bucureşti

post-img

Un fragment dintr-o arie celebră, într-un loc de promenadă din Bucureştii vechi. Efectul? Zeci de oameni care se opresc să se bucure de un recital demn de scena Operei Naţionale. "Primeşte şi dăruieşte". Este principiul de la care Ştirile TVR au pus la cale un experiment cultural. Un exerciţiu la care ne invită personajul central al episodului de astăzi din cadrul campaniei despre generaţia ce duce România mai departe #eusuntromania.

Un moment de bucurie oferit din dragoste pentru muzică. Un moment de bucurie împărtăşit cu oamenii care s-au oprit să asculte şi apoi să întrebe, mai timid sau mai îndrăzneţ, cine este cel care cântă.

Este Lucian Corchiş, tenor, solist al Operei Naţionale.

Drumul până la public nu a fost simplu. Si nici direct. Dar a putut, din bogăţia vocii sale, să-şi ajute familia în adolescenţă. Sunt amintiri care nu se uită prea uşor.

"Cântatul mi-a adus primele venituri. Primii bani. E adevărat că în anii '90 toată lumea o ducea foarte greu, iar eu am suplimentat, să spunem, veniturile familiei, care, de ce să nu o spun, că nu mi-e jenă să recunosc, o ducea foarte greu, cântând la strană", povesteşte Lucian Corchiş. 

"Eu vin din rândul bisericii. (...) Am crescut la umbra bisericii şi m-am format şi am aflat care mi-e chemarea la umbra bisericii". 

Părinţii săi nu i-au putut oferi o educaţie muzicală pe măsura talentului său. Nu aveau bani pentru asta. Interesat mai mult de arta corală, elev la Seminarul Teologic, Lucian Corchiş se pregătea să devină preot, poate diacon.

Dar îşi dorea să cânte nu numai din talent, ci având o cunoaştere aprofundată a muzicii.

Atunci a făcut un pas mai puţin obişnuit pentru un tânăr seminarist, o întâlnire pe care o vede acum ca fiind "providenţială". 

"Pe vremuri era o revistă pe care o citeau majoritatea tinerilor - BRAVO se chema - ei, şi în revista aia am văzut că se fac nişte cursuri de canto (...) Am nimerit la nişte cursuri ale unei doamne profesoare de muzică uşoară şi muzică pop, altceva decât muzica clasică.  (...) Ţin minte şi acum, eram îmbrăcat în costum. Şi dumneaei şi-a dat seama din prima - zice: A, tu eşti de la popi".

Iar profesoara de muzică pop l-a recomandat unui profesor de la Conservator. Aşa a ajuns la primul său mentor, Iulian Băiaşu.

"Nu m-a lăsat să cânt preţ de o lună. N-am făcut decât vocalize. A zis că poate să cânte oricine aşa, din muzicalitatea lui, din bunul lui gust, dar trebuie studiu foarte mult înainte de a cânta".

"Au fost 3 mentori care mi-au conturat cariera. Unul a fost profesorul Iulian Băiaşu, celălalt doamna Eleonora Enăchescu, cu care am făcut masterul mai târziu, şi nu în ultimul rând un foarte bun profesor şi coleg de-al meu, cu care am cântat şi pe scenă, Marius Vlad Budoiu, de la Cluj".

Lucian Corchiş a intrat primul la Conservator. Pe listă erau candidaţi care studiau de foarte mulţi ani.

Debutul pe marea scenă a avut loc la Opera Română: "Aveam nişte emoţii, aveam inima aşa, ca pumnul, cât un pumn de strânsă".

Ce le-ar spune tinerilor care vor să urmeze această carieră? 

"Sfatul ar suna cam aşa: În muzica de operă nu există staruri peste noapte, ca în alte genuri şi ca în alte forme de artă. Muncă, muncă şi iar muncă. Poate este un clişeu, dar este un clişeu de care trebuie să se agaţe ca să facă o carieră frumoasă".