Suflul renaşterii naţionale şi dorinţa arzătoare de a reveni la grafia latină, a dat naştere, la sfârşitul anilor optzeci, la apariţia, la Chişinău, a primului ziar în limba română - "Glasul". Tipărită la început clandestin, la Riga şi Vilnius, publicaţia a devenit colacul de salvare al oamenilor aflaţi într-un noian de cuvinte ruseşti, străine multor români din Basarabia.
Ziarul Glasul a aparut la iniţiativa lui Ion Druţă, care a încurajat revenirea la alfabetul latin ca o şansă de consolidare a poziţiei limbii române în Basarabia. A fost un pas pentru recuperarea identităţii naţionale, iar publicaţia a ieşit de sub tipar în toamna anului 1988. Mai apoi, ideea a fost preluată de poeta Leonida Lari.
Primul număr al Ziarului Glasul a fost tipărit clandestin la Riga, în Letonia. În Republica Moldova nu erau condiţii tehnice dar mai ales era împotrivirea autorităţilor de a tipări vreun text românesc. De aceea, misiunea era greu de îndeplinit.
Al doilea număr a fost tipărit, în aceleaşi condiţii, la Vilnius. Un mare ajutor a venit de la Lica Melnic, fiica fostului rector al Universităţii de Stat din Moldova, de la Boris Melnic şi de la soţia unui celebru regizor pe atunci în Lituania.
Eugenia Duca a finanţat integral tipărirea ziarului, asumandu-şi, alaturi de ceilalţi, un risc enorm pentru ca basarabenii să revină la grafia latină.
S-au întors din Lituania cu un camion încărcat cu o sută de mii de exemplare aici, în Basarabia.
Pe atunci, cel mai scump ziar sovietic era Pravda, gazeta a Partidului Comunist, şi costa 3 copeici. Chiar dacă Ziarul "Glasul" era de 33 de ori mai costisitor, se vindea ca pâinea caldă, la preţul de o rublă. Erau articole despre importanţa de a ne cunoaşte limba şi istoria cea adevărată şi de a respinge minciunile sovietice.
Ziarul este rezultatul unei munci titanice a promotorilor alfabetului latin.
Mulţi mai păstrează acest ziar, în special, primele numere, ca pe un lucru sacru, un obiect de relicvă.
31 august 1989 a însemnat un pas important in renaşterea naţională a românilor din Basarabia. Ziarul Glasul nu a mai trebuit tipărit clandestin. Al treilea număr al publicaţiei a vazut lumina tiparului la Orhei, iar numărul patru, în condiţii legale, fireşti, la Chişinău. Publicaţia s-a tiparit până în anul 2012, când a apărut versiunea electronică.
Primul număr al Ziarului Glasul a fost tipărit clandestin la Riga, în Letonia. În Republica Moldova nu erau condiţii tehnice dar mai ales era împotrivirea autorităţilor de a tipări vreun text românesc. De aceea, misiunea era greu de îndeplinit.
Al doilea număr a fost tipărit, în aceleaşi condiţii, la Vilnius. Un mare ajutor a venit de la Lica Melnic, fiica fostului rector al Universităţii de Stat din Moldova, de la Boris Melnic şi de la soţia unui celebru regizor pe atunci în Lituania.
Eugenia Duca a finanţat integral tipărirea ziarului, asumandu-şi, alaturi de ceilalţi, un risc enorm pentru ca basarabenii să revină la grafia latină.
S-au întors din Lituania cu un camion încărcat cu o sută de mii de exemplare aici, în Basarabia.
Pe atunci, cel mai scump ziar sovietic era Pravda, gazeta a Partidului Comunist, şi costa 3 copeici. Chiar dacă Ziarul "Glasul" era de 33 de ori mai costisitor, se vindea ca pâinea caldă, la preţul de o rublă. Erau articole despre importanţa de a ne cunoaşte limba şi istoria cea adevărată şi de a respinge minciunile sovietice.
Ziarul este rezultatul unei munci titanice a promotorilor alfabetului latin.
Mulţi mai păstrează acest ziar, în special, primele numere, ca pe un lucru sacru, un obiect de relicvă.
31 august 1989 a însemnat un pas important in renaşterea naţională a românilor din Basarabia. Ziarul Glasul nu a mai trebuit tipărit clandestin. Al treilea număr al publicaţiei a vazut lumina tiparului la Orhei, iar numărul patru, în condiţii legale, fireşti, la Chişinău. Publicaţia s-a tiparit până în anul 2012, când a apărut versiunea electronică.
