Mai întâi a fost asasinarea în 2018 a jurnalistului de investigație Ján Kuciak, care doar își exercita meseria, dar a plătit cu propria viață, precum și cu cea a logodnicei sale, Martina Kušnírová.

Șase ani mai târziu, este vorba despre tentativa de asasinare a unui prim-ministru în exercițiu.

Robert Fico, în pofida întregii sale dramolete populiste de stânga, și-a făcut miercuri doar meseria, conducând o ședință de guvern în micul oraș minier Handlová, un motiv de supărare pentru alegătorii neglijați din regiunile mai îndepărtate ale Slovaciei.

În timp ce Fico a fost transportat cu elicopterul la Banská Bystrica, în apropiere, mai degrabă decât în capitala Bratislava, din cauza gravității rănilor sale, establishmentul politic părea înghețat. Cine era la conducere? Ce se întâmpla? Cum s-a întâmplat acest lucru?

Cel puțin în ceea ce privește ultima întrebare, un răspuns a dominat dezbaterea: polarizarea politică. „Retorica plină de ură la care am asistat trebuie să înceteze”, a declarat președintele Zuzana Čaputová. „Vă rog, haideți s-o oprim!”

„Emoțiile sunt în mod natural ridicate, dar ar fi foarte rău să se inflameze această situație deja periculoasă”, a fost de acord ministrul de interne Matúš Šutaj Eštok.

Cu toate acestea, unii parlamentari din coaliția de guvernare păreau să nu fi primit memoriul. Ľuboš Blaha, un deputat pro-rus din partidul Smer al lui Fico, a strigat la adresa opoziției din parlament că premierul „se luptă astăzi pentru viața sa din cauza urii voastre”.

Vicepreședintele parlamentului Andrej Danko, șeful Partidului Național Slovac de extremă dreapta, s-a răstit în fața opoziției: „Sunteți mulțumiți?” El a adăugat amenințător: „Vor fi unele schimbări în mass-media”.

Deci, cum a ajuns Slovacia unde este astăzi – atât de dezbinată între liberali și tradiționaliști, democrați și huligani, toleranță și opusul ei – încât diferendele politice se rezolvă acum cu arme de foc?

Un șoc social

Discordia socială a fost întotdeauna o problemă politică în Slovacia. În urma revoluției din 1989 din Europa de Est, fosta țară comunistă a plonjat brusc într-o versiune nemiloasă a capitalismului, înainte de-a divorța brusc de cehi, care au fost un partener național stabil timp de 75 de ani în cadrul fostei Cehoslovacii.

Cutremurul social pe care l-au provocat-o aceste transformări bruște a întors orașul împotriva satului, tinerii împotriva bătrânilor, patriotul slovac împotriva internaționalistului cehoslovac, în timp ce toți își căutau echilibrul pe un teren necunoscut.

Pentru tânărul Robert Fico, care avea doar 25 de ani când comuniștii au pierdut puterea, revoluția din 1989 trebuie să fi fost un șoc: abia terminase facultatea de drept și se alăturase Partidului Comunist, când Pactul de la Varșovia s-a destrămat odată cu ordinea socială în care se pregătise să reușească.

Mai târziu, Fico a afirmat că „nu a observat” 1989, deoarece la acea vreme lucra la Ministerul Justiției și se pregătea pentru o călătorie de studii în SUA – aliniindu-se astfel de la bun început cu o mare parte a populației care simțea nostalgia comunismului și indiferență față de Occidentul democratic.

Tânăr și talentat, Fico s-a alăturat partidului succesor al comuniștilor și a fost ales în parlament în 1992. Deși și-a petrecut cea mai mare parte a anilor ’90 la Strasbourg, lucrând la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a păstrat suficient de mult timp un picior în politica internă pentru a înființa în 1999 un partid socialist de „a treia cale”, Smer (Direcția). Acesta a continuat să domine politica slovacă pentru următorul sfert de secol.

Totuși, și-n acest caz, Fico a îmbrățișat un stil politic care a îndepărtat o mare parte a țării. Smer a apărut din epava unui partid autoritar care a dominat scena internă a Slovaciei în anii 1990, Mișcarea pentru o Slovacie Democratică (HZDS), condusă de Vladimír Mečiar, premierul-huligan din perioada 1994-1998. Oligarhii care au finanțat și au condus HZDS căutau, după toate aparențele, un alt proiect politic după ce Mečiar a devenit toxic pentru Occident și au optat pentru Fico, care nu avea nicio problemă.

Smer a obținut un scor dezamăgitor de 13,5% în alegerile din 2002, după o campanie agresivă care prezenta o familie stând goală pe o bancă sub sloganul „Pentru UE, dar nu cu fundul gol”. Cu toate acestea, patru ani mai târziu, un Fico mai lucid a ajuns la victorie cu 29%, formând un guvern cu rămășițele autoritare ale HZDS și ale naționaliștilor din SNS.

Așadar, chiar înainte de a-și începe primul mandat de premier, Fico se definise deja ca fiind nostalgic după socialism și totuși cinic și pragmatic în căutarea puterii, la polul opus a ceea ce căuta partea mai tânără, anticomunistă și pro-occidentală a electoratului.

„Războiul civil”

Fico își vedea liniștit de al treilea său mandat de premier în 2018, când jurnalistul Kuciak și viitoarea sa soție au fost împușcați mortal de un ucigaș angajat aparent pentru a-i reduce la tăcere reportajele sale despre corupția din politică.

Crimele par să-l fi dezorientat pe Fico. El a convocat imediat o conferință de presă în stil mafiot, în care a vărsat pachete de bani pe-o masă, promițând să plătească 1 milion de euro pentru informații care să ducă la capturarea ucigașului. De asemenea, a acuzat opoziția că a folosit crima în scopuri politice.

Două săptămâni mai târziu, Fico a demisionat; doi ani mai târziu, Smer a fost învins la alegerile generale din 2020.

În afara ringului puterii, Fico și aliații săi politici – miniștri, parlamentari, oligarhi, judecători, ofițeri superiori de poliție și de informații – au fost anchetați pe motive care variază de la corupție la abuz de putere și sabotaj. Fostul premier a fost chiar arestat în aprilie 2022 și acuzat de infracțiuni de crimă organizată, deși aceste acuzații au fost retrase între timp.

Anul trecut, el s-a cățărat din nou la putere. După ce a câștigat alte alegeri generale în septembrie 2023, Fico și cohorta sa s-au întors ca niște meteoriți, eviscerând conducerea unității de elită a poliției care îi acuzase de infracțiuni, respingând presa independentă, rescriind codul penal pentru a ușura pedepsele pentru corupție și amenințând să eticheteze ONG-urile cu finanțare externă drept „agenți străini” în temeiul unei legi în stil moscovit.

În vreme ce Fico zăcea pe-o masă de operație din Banská Bystrica în stare critică, presa a publicat o înregistrare video scursă a presupusului trăgător, identificat la nivel local ca fiind un scriitor în vârstă de 71 de ani, în care acesta spunea: „Nu sunt de acord cu politica acestui guvern”, citând represiunea împotriva presei și a sistemului judiciar.

La conferința de presă de după atac, Šutaj Eštok, ministrul de interne, a făcut apel la încetarea limbajului violent și a atacurilor pe rețelele de socializare care au ajuns să definească politica slovacă în epoca Fico. „Vreau să fac un apel către public, jurnaliști și toți politicienii, să înceteze să mai răspândească ura”, a declarat el. „Suntem în pragul unui război civil”.