Regele Mihai a fost un simbol de nepreţuit pentru istoria României. A reprezentat democraţia în anii instaurării comunismului şi a fost cel mai longeviv şef de stat care a trecut prin Al Doilea Război Mondial.
Regele Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. Este fiul Regelui Carol al II-lea şi al Reginei-Mame Elena.
A domnit de două ori, de fiecare dată în momente de cumpănă pentru ţara noastră.
Prima dată nu împlinise 6 ani. Abia îi murise bunicul, Regele Ferdinand, iar Carol al II-lea, tatăl lui Mihai I, renunţase la tron. A doua domnie a Regelui Mihai a început la 19 ani, când România Mare a fost ciopârţită de Hitler şi de Stalin.
Din iunie 1930, după plecarea Reginei-Mame în exil, Regele Mihai a rămas în grija tatălui său. A urmat cursurile unei şcoli organizate de acesta la Palat, alături de copii reprezentând toate colţurile ţării şi toate categoriile sociale. A devenit din ce în ce mai închis în sine şi mai gânditor. Singurele săptămâni fericite erau cele petrecute la Florenţa, la mama sa.
În adolescenţă, Principele Moştenitor a urmat cursuri de sport şi a început pregătirea militară. La vârsta de 16 ani a devenit sublocotenent în armata română.
După decesul Regelui Ferdinand din 1927 şi ca urmare a faptului că Principele Carol a renunţat la statutul de Principe Moştenitor, Principele Mihai a fost proclamat Rege. Fiind minor, s-a instituit o Regenţă, compusă din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea şi Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie, Gh. Buzdugan.
La 8 iunie 1930, Principele Carol a revenit în ţară şi a preluat tronul. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. În urma abdicării tatălui Său, la 6 septembrie 1940, a devenit Regele Mihai I.
În timpul războiului, Regele i-a îmbărbătat pe ostaşii români care au luptat pentru reîntregirea ţării. Nu a fost însă de acord cu depăşirea liniei Nistrului.
În ciuda refuzului Mareşalului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotărât trecerea României alături de aliaţii săi tradiţionali. Acest act de curaj a scurtat războiul cu 6 luni şi a cruţat vieţile a sute de mii de oameni.
Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurării autorităţii comuniste. În cele din urmă, a fost obligat să abdice la 30 decembrie 1947.
Exilul Regelui Mihai şi al Reginei Ana a început odată cu revenirea de la nunta din Atena. Au locuit până la sfârşitul anului 1948 la vila Sparta, locuinţa Reginei-Mame Elena. Din 1949, Regele Mihai şi Regina Ana s-au mutat la Lausanne şi apoi în Anglia, unde au locuit până în 1956.
Pentru a-şi câştiga existenţa, Regele şi Regina au construit o fermă de pui şi un mic atelier de tâmplărie.
Familia Regală s-a întors în Elveţia în 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriana "Lear Jeats and Co", la Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oraş de pe malul lacului Léman, la câţiva kilometri de Geneva. Aici a locuit peste 45 de ani şi tot aici se afla, pentru moment, casa familiei.
În anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu "Lear", iar un an mai târziu a înfiinţat o companie de electronică şi de mecanisme automate, pe care a vândut-o cinci ani mai târziu.
Din biroul sau de la Versoix şi, începând cu 2001, din cel de la Bucureşti, Regele Mihai a militat pentru intrarea României în NATO şi în Uniunea Europeană. Majestatea Sa a încurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piaţă, păstrarea culturii naţionale, respectarea adevărului istoric, respectarea şi garantarea proprietăţii private, consolidarea statului de drept şi a democraţiei în ţara noastră.
Regele Mihai şi Regina Ana au locuit din 2004 la Aubonne, în Elveţia. De marile sărbători creştine şi, în funcţie de angajamentele Lor publice, Majestăţile Lor au ales să fie alături de cei dragi, fie la Castelul de la Săvărşin, fie la Palatul Elisabeta.
