ACTUALITATE

VIDEO. O fermă de porci, dezvoltată din bani europeni în stânga Nistrului, a crescut de 10 ori în patru ani

post-img

Porcii, când se stresează, mănâncă şi nu se îngraşă. De asta, la o fermă iniţiată dintr-un grant oferit de UE prin intermediul PNUD, uneori răsună muzică, animalele se joacă şi au tot timpul acces la hrană şi apă.

A pornit afacerea cu 120 de porci şi a ajuns acum la o fermă cu 1500 de capete

„Nu e încă totul european aici, dar spre asta mergem”, ne-a spus un muncitor de la ferma lui Vitali Radulov.
Originar din Parcani, Vitali şi-a înfiinţat gospodăria în satul Speia din stânga Nistrului. De fapt, pe un deal de lângă sat, în clădirea părăsită a unei ferme vechi.

Construcţia arată tot aşa ca acum 30 de ani, numai gardul este nou. Vitali spune că l-a ridicat ca să ţină departe câinii vagabonzi care ar putea aduce tot felul de boli. Mai ales acum, când bântuie pesta porcină africană.

De la poartă nu-ţi dai seama că acolo cresc porci — nu se aude gălăgie şi nu se simte mirosul la care te-ai aştepta să-ţi strâmbe nasul.

Porcii de la Speia se îngraşă în ajun

Din coridorul de la intrare ajungi în depozitul de cereale. Lângă grămezile de grâu şi orz se află o râşniţă electrică în care muncitorii încarcă cerealele împreună cu făină de soia, bogată în proteine. Toate sunt fărâmiţate şi transformate într-un amestec cu care sunt hrăniţi porcii.
Vitali afirmă că foloseşte pentru animale doar produse naturale. Cerealele sunt crescute pe câmpurile din preajmă de fermierii locali, iar soia este importată din Ucraina. Muncitorii confirmă — carnea porcilor de la ferma este, aşa cum e la modă să spui acum, organică, şi ei tot o mănâncă fără nicio grijă.

E importantă compoziţia, dar şi cât de mărunt e furajul. Dacă e prea măşcat, va afecta digestia animalelor; dacă e prea fin, porcii se îneacă şi tuşesc. Vitali a descoperit că astea, pe lângă temperatura nepotrivită, lipsa mâncării şi a apei, sunt factori de stres pentru porci.

Oamenii de la ţară, care mai cresc câte un porc în gospodărie, nu au timp de propriile stresuri, cu atât mai mult de starea psihologică a animalelor. Vitali Radulov însă a remarcat că porcii „supăraţi” mănâncă şi nu adaugă în greutate atât cât ar trebui. În medie, „ratează” câte 20 de grame pe zi. Ţinând cont de numărul de capete şi de zilele în care ar trebui să ajungă la greutatea optimă pentru vânzare — 1500 de porci şi 100 de zile — vorbim despre 3 000 de kilograme sau circa 4 000 de euro.



Ca să nu piardă aceşti bani, fermierul are grijă ca animalele să fie tot timpul calme. A automatizat procesul de alimentare cu hrană şi apă, menţine o temperatură constantă în încăperile ventilate, şi spală periodic podeaua care are orificii speciale.

Din când în când, chiar le porneşte muzică sau le organizează jocuri. A inventat un fel de fotbal pentru animalele hiperactive. Ca să nu se ia la harţă cu cele din jur, le aruncă sticle din plastic umplute cu pietricele pe care porcii le aruncă dintr-o parte în alta cu râturile, până obosesc şi se liniştesc.
Două dintre încăperile în care se află câte 250 de animale urmează după depozitul cu cereale şi are fiecare cate circa 250 de metri pătraţi. Când am ajuns la fermă, şi porcii tineri şi cei care au ajuns la vârsta şi greutatea optimă se odihneau. 

„Ştiţi vorba „boala porcului”? Animalele aşa ar trebui să comporte în mod normal — să mănânce şi să bea pe săturate, apoi să doarmă şi să adauge în greutate”, ne-a spus Vitali.

Soţia lui vinde carne la piaţă, dar spune că e mai degrabă pentru publicitate. Cei mai mulţi porci îi livrează direct de la fermă şi are suficientă cerere încât să nu caute să colaboreze cu fabrici de mezeluri. Se gândeşte, totuşi, într-o zi să ajungă să vândă carne şi pe malul drept al Nistrului. Aceste planuri merg mână-n mână cu intenţia de a mări ferma până la 2500–3000 de capete.

Porci aproape fără grăsime

Vitali crede că, în parte, succesul lui se datorează rasei de porci pe care a ales-o. Din grantul iniţial de 10 000 de euro, obţinut de la Uniunea Europeană prin intermediul programului „Măsuri de promovare a încrederii”, implementat de PNUD, a cumpărat din Olanda porci care au puţină grăsime. Cu banii câştigaţi a adus alţii şi tot aşa.

Despre granturi a auzit de la nişte săteni din Speia, care au obţinut finanţare pentru un tractor. Vitali Radulov a căutat mai multă informaţie, şi-a elaborat un plan de afaceri, s-a înscris în concurs şi a mers până la capăt atunci când colegi de-ai săi au renunţat. 
„A fost nevoie de un anumit efort, dar a meritat, cu siguranţă”, spune fermierul, care după ce a primit banii a frecventat toate sesiunile de informare şi instruirile în afaceri organizate în cadrul proiectului.

Continuă să se informeze făcând schimb de experienţă cu colegi de pe malul drept al Nistrului şi din Ucraina. Şi speră să ajungă la ferma din Olanda de la care a cumpărat primii porci. L-au invitat proprietarii, numai că nu are timp, deocamdată. Aproape in fiecare zi e la ferma sa din Speia fiind convins că doar prin implicare personală o afacere poate creşte.